Ignatius al Antiohiei, Epistola către Simirneni 8 (c. 110 d. Hr.):
'Urmaţi pe episcop, toţi, aşa cum Iisus Hristos îşi urmează Tatăl şi cum prezbiterii urmează pe apostoli. Cât despre diaconi, respectaţi-i ca pe Legea lui Dumnezeu. Nimeni să nu facă nimic cu referire la Biserică, fără episcop. Euharistia poate fi privită ca fiind legitimă doar când este sărbătorită de episcop sau de către delegatul lui oficiant. Unde este episcopul, acolo să fie comunitatea, la fel cum unde este Iisus Hristos, acolo este Biserica catolică [universală].'
Irineu, Împotriva ereziilor 3, 4:1 (inter 180/199 d. Hr.):
'Căci cum ar fi dacă apostolii înşişi nu ne-ar fi lăsat scrierile lor? Nu ar fi necesar să urmăm cursul învăţăturii pe care ei au transmis-o celor cărora le-au încredinţat bisericile?'
Irineu, Împotriva ereziilor 26:2 (inter 180/199 d. Hr.):
„Prin urmare, este cuvenit să ne supunem prezbiterilor care sunt în biserică...cei care, împreună cu succesiunea episcopatului, au primit adevăratul dar al adevărului...”
Irineu, Împotriva ereziilor 3,3:3 (inter 180/199 d. Hr.):
„În această ordine şi prin această succesiune, tradiţia ecleziastică de la apostoli şi predicarea adevărului ne-au fost transmise. Şi aceasta este dovada cea mai clară că este una şi aceeaşi vie credinţă, care a fost păstrată în Biserică de la apostoli până acum, şi transmisă în adevăr.”
Origen, First Principles 1,2 (c. 230 d. Hr.):
„Învăţătura bisericii a fost transmisă printr-o succesiune ordonată de la apostoli şi a rămas în Biserică până acum. Aceasta trebuie crezută ca fiind adevărul care în nici un fel nu pleacă de la tradiţia apostolică şi ecleziastică.”
Athanasius, De Decretis 4 (c. 350 d. Hr.):
'Căci, ceea ce Părinţii noştri au transmis, este doctrină cu adevărat; şi aceasta este într-adevăr simbolul doctorilor, să mărturisească acelaşi lucru şi unii şi alţii; şi să nu difere unii de alţii şi nici de Părinţi...Astfel, grecii [antici, pagani], nefiind martorii aceloraşi doctrine, dar certându-se unul cu altul, nu au nici un adevăr al învăţăturii; dar vestitorii sfinţi şi adevăraţi ai adevărului sunt de acord toţi şi nu diferă...în a predica acelaşi Cuvânt armonios.'
Athanasius, Epistles 60 (356 d. Hr.):
„Dar credinţa noastră este corectă şi începe de la învăţătura apostolilor şi tradiţia Părinţilor, fiind confirmată şi de NT şi de VT”
Athanasius, De Synodis 13 (359 d. Hr.):
'...Că ei sunt în dezacord unii cu ceilalţi şi, întrucât s-au răzvrătit faţă de Părinţi, nu au aceeaşi minte, ci plutesc cu schimbări variate şi discordante.'
Athanasius, De Synodis 48 (359 d. Hr.):
'Astfel, atunci când mărturisim şi credem, să fim în sentimentul Părinţilor...'
Basil, Holy Spirit 27 (c. 370 d. Hr.):
„Dacă practicile şi credinţele, general acceptate sau interzise, care sunt păstrate de Biserică, pe care le avem, sunt derivate din învăţătura scrisă; altele le-am primit ca un mister din partea apostolilor, prin învăţăturile apostolilor; şi ambele în legătură cu adevărata religie au aceeaşi forţă.”
Basil, Holy Spirit 71 (c. 370 d. Hr.):
„Ca răspuns la obiecţia că doxologia în formă „cu Duhul” nu are autoritate scrisă, menţinem ideea că dacă nu este un alt exemplu a ceea ce este nescris, atunci nu trebuie primit. Dar dacă marele număr de mistere sunt acceptate în constituţia noastră fără o autoritate scrisă, atunci, să-l primim şi pe acesta ca pe multe altele. Deoarece consider că este apostolic să rămâi lângă învăţăturile nescrise. „Te laud” este spus „că îţi aminteşti de mine în toate lucrurile şi păstrezi poruncile pe care ţi le-am dat;' şi „Ţine învăţăturile care ai fost învăţat, fie prin cuvânt sau scrisoarea noastră”. Una din aceste învăţături este practica ce este acum înaintea noastră, care cei ce au poruncit-o de la început, s-a înrădăcinat ferm în biserici, transmiţând-o succesorilor lor şi folosirea ei ca obicei îndelung avansează pas cu pas, cu vremea.”
Basil, Epistles 204,6 (c. 370 d. Hr.):
„...şi nu am permis ca judecata mea cu privire la acestea să stea liniştită, ci am urmat deciziile date de Părinţii noştri în legătură cu aceasta.”
Basil, Epistle to Canonicas (c. 370 d. Hr.):
'A nu accepta vocea Părinţilor ca având autoritate mai mare decât opinia lor merită mustrare ca ceva plin de mândrie!'
Ephiphanius of Salamis, Panarion 61, 6 (377 d. Hr.):
'Dar pentru toate cuvintele divine, nu este nevoie de nici o alegorie pentru a prinde sensul; ceea ce este necesar este studiul şi înţelegerea pentru a cunoaşte sensul fiecărei afirmaţii. Trebuie să avem resursa tradiţiei, căci nu poate fi totul primit din Scripturile divine. De aceea, sfinţii apostoli au transmis anumite lucruri în scris şi altele prin tradiţie. Cum a spus Pavel: „cum vi le-am dat eu.”
Jerome, Dialogue Luciferians 8 (c. 379 d. Hr.):
'Cereţi dovada Scripturii? O puteţi găsi în Faptele Apostolilor. Şi chiar dacă nu stătea în autoritatea Scripturii consensul întregii lumi în această privinţă ar avea forţa poruncii...”
Jerome, Dialogue Luciferians 28 (c. 379 d. Hr.):
'Şi nu-i lăsaţi să vă flateze dacă ei cred că au autoritatea Scripturii, deoarece diavolul a citat texte din Scriptură...toţi putem face aceasta, în timp ce păstraţi litera Scripturii, citiţi în ea o doctrină nouă. '
Gregory of Nyssa, Against Eunomius 4:6 (c. 384 d. Hr.):
„Este destulă dovadă a afirmaţiilor noastre că avem o tradiţie ce vine de la Părinţi, o moştenire cum era, prin succesiune de la apostoli, prin sfinţii care au venit după ei.”
Augustine, C. Cresconius I:33 (c. 390 d. Hr.):
„Pentru a fi siguri, deşi în această problemă, nu putem cita un mai clar exemplu luat din Scripturile canonice, în orice caz, în această problemă, noi urmăm adevăratul gând al Scripturii când observăm ce a apărut a fi bun Bisericii universale pe care autoritatea aceloraşi Scripturi o recomandă.”
John Chrysostom, Homilies on Second Thessalonians (c. 392 d. Hr.):
'Deci, confraţilor, staţi neclintiţi, şi ţineţi învăţăturile care aţi fost învăţaţi, fie prin cuvânt fie prin epistola noastră'. De aici, este clar, că nu au transmis toate lucrurile prin epistolă, ci multe lucruri nescrise şi în acelaşi mod, şi una şi cealaltă sunt demne de crezare. Deci, să ne considerăm tradiţia Bisericii demnă de crezare. Este o căutare de tradiţie care se opreşte aici.”
Augustine, Letter to Juliana 1:7,34 (416 d. Hr.):
„Îţi vei iubi atunci atât de mult eroarea în care ai căzut prin simpla încredere de adolescent şi slăbiciune umană, încât te vei separa de aceşti conducători ai unităţii catolice şi ai adevărului, din atât de multe părţi din lume care sunt în acord asupra unei atât de importante probleme, una în care esenţa religiei este implicată..?”
Vincent of Lerins, Commonitory for the Antiquity and Universality of the Catholic Faith 1,26 (434 d. Hr.):
'Când oricine întreabă unul din aceşti eretici care prezintă argumentele: unde sunt dovezile învăţăturii tale ca să las în urmă credinţa veche din toată lumea a Bisericii Catolice [Universale]? Va sări înainte ca tu să termini întrebarea: „Este scris” Urmează imediat cu mii de texte şi exemple...'
Vincent of Lerins, Commonitory for the Antiquity and Universality of the Catholic Faith 2 (434 d. Hr.):
„Aici poate, cineva va întreba: Deoarece canonul Scripturii este complet şi mai mult decât suficient în sine, de ce este necesar să se adauge autoritatea interpretării ecleziastice? De fapt, (trebuie să răspundem) Sfânta Scriptură, datorită adâncimii ei, nu este universal acceptată într-unul şi acelaşi sens. Acelaşi text este interpretat diferit de oameni diferiţi, încât unul aproape câştigă impresia că poate da atât de multe sensuri câţi oameni sunt. Novatian, de exemplu, explică un pasaj într-un fel; Sabellius, în altul; Donatus, în altul; Arius, şi Eunomius, şi Macedonius îl citesc diferit; la fel şi Photinus, Apollinaris, şi Priscillian; în alt fel, Jovian, Pelagius, şi Caelestius; în final în alt fel, Nestorius. Astfel, datorită marilor distorsiuni cauzate de variatele erori, este, într-adevăr, necesar ca tendinţa interpretării scrierilor profetice şi apostolice să fie condusă în concordanţă cu regula sensului ecleziastic şi catolic [universal].”
Theodoret of Cyrus, Epistles 89 (c. 436 d. Hr.):
'Această învăţătură a fost transmisă nouă nu numai de apostoli şi profeţi, ci şi de cei care le-au interpretat scrierile, Ignatius, Eustathius, Athanasius, Basil, Gregory...şi alte lumini ale lumii şi înaintea lor, de sfinţii Părinţi adunaţi la Niceea a căror mărturie de credinţă am păstrat-o intactă, ca moştenirea de la un Tată, în timp ce acei care îndrăznesc să violeze învăţăturile lor, îi numim corupţi şi duşmani ai adevărului.'
Council of Constantinople II (553 d. Hr.):
'Mărturisim că (noi) ţinem şi declarăm credinţa dată nouă de la început de Marele Dumnezeu şi Salvatorul nostru Iisus Hristos Sfinţilor apostoli, şi predicată de ei în lumea întreagă; pe care Sfinţii Părinţi au mărturisit-o şi explicat-o, şi au transmis-o sfintelor biserici şi mai ales (acei părinţi) care se adunau în cele patru sinoade sacre, pe care îi urmăm şi îi acceptăm prin toate lucrurile şi în toate lucrurile...judecând toate lucrurile cu pietate, într-adevăr, care nu sunt în acord cu ceea ce a fost definit ca dreaptă credinţă de aceleaşi patru sfinte concilii, le condamnăm şi anatemizăm.'
John Damascus, Orthodox Faith 4,16 c. 745 d. Hr.):
'Mult din ce au transmis apostolii a fost nescris, Pavel, apostolul neamurilor, ne spune în aceste cuvinte: „Deci, fraţilor staţi neclintiţi şi ţineţi învăţăturile care aţi fost învăţaţi fie prin cuvânt, fie prin epistole”. Scrie şi corintenilor „Vă laud că vă amintiţi de mine în toate lucrurile şi ţineţi învăţăturile aşa cum vi le-am dat.'
Obs.: catolic (gr. katholike) = de peste tot, universal (a nu se intelege strict in legatura cu doctrina romano-catolica)
