Sfânta Lumină de la Ierusalim, care se primește acolo din Sfântul Mormânt al Domnului în Sâmbăta Mare, de dinaintea Sărbătorii Învierii lui Iisus Hristos, NU este o Sfântă Taină, ci un simbol, și nici nu are un caracter magic!
(Răspuns la întrebări din partea nedumeriților sau la atacuri din partea provocatorilor, heterodocși sau atei, pentru atunci când Lumina s-ar putea să nu mai fie adusă de la Ierusalim ...)
Conform Sfintei Tradiții, care implică vechime și universalitate, Sfântul Altar al oricărei biserici ortodoxe din lumea aceasta simbolizează Mormântul Domnului Iisus Hristos, iar Sfânta Masă din Sfântul Altar simbolizează lespedea pe care a fost așezat Trupul Său. Înainte de anul 2009, de când a început, arătând spre unitatea Ortodoxiei, obiceiul aducerii (și) în România, a Luminii de la Ierusalim, care, oricum, nu ajungea în cel mai îndepărtat cătun al țării, credincioșii care mergeau la Biserică în noaptea de Înviere primeau lumina de la preotul care o lua din candela aprinsă în Sfântul Altar, pe Sfânta Masă, și o aducea de acolo.
Aceeași putere duhovnicească, aceeași bucurie!
Tot așa cum Sfintele Taine se săvârșesc nu doar la Ierusalim, ci în orice biserică ortodoxă, și sunt purtătoare ale aceluiași har al Duhului Sfânt, la fel și simbolurile* din slujbe, respectiv cele văzute ale închinării la Dumnezeu care însoțesc săvârșirea și primirea Tainelor, au aceeași putere duhovnicească peste tot în lume.
La afirmația femeii samarinence precum că " ... voi (iudeii) ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm." (cu referire la Templu), Mântuitorul Iisus i-a răspuns: "... adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte." (Ioan 4:21-23) Fiind Cel Care a instituit preoția sacramentală transmisă prin punerea mâinilor, în succesiune apostolică, prin cuvintele mai înainte citate Hristos nu S-a referit la vreo spiritualizare/interiorizare completă a închinării credincioșilor, de ca și cum aceasta s-ar întâmpla și Duhul Sfânt s-ar afla doar "în sufletele" lor, tăgăduind necesitatea săvârșirii Sfintelor Taine, a ierurgiilor și slujbelor în clădiri dedicate/sfințite, adică în biserici, ci a avertizat asupra faptului că Tainele vor fi săvârșite de cler și primite de credincioșii adevărați, care se vor închina lui Dumnezeu în "templele" (bisericile) de oriunde în lume, nu doar la Ierusalim.
De asemenea, "venirea de sus" a Sfintei Lumini în Ierusalim în fiecare an, în ajunul Sfintelor Paști, nu este o dogmă de credință creștin-ortodoxă și nici o minune înscrisă în calendarul creștin-ortodox. Mai degrabă, credința corectă este că Lumina izvorăște sau iese din Sfântul Mormânt al Domnului, anunțând Învierea Lui.
În timp ce Ortodoxia crede că Dumnezeu face și astăzi minuni, marea majoritate a minunilor extrabiblice au scopul de a întări sau confirma credința celor care le experimentează, cum ar fi, în acest caz, nearderea pielii sau a părului de către Sfânta Lumină pentru câteva minute după primirea acesteia, dar nu definesc credința și nu devin dogme de credință. Sfinții Părinți ai Bisericii, întruniți în Sinoadele Ecumenice, nu au adus niciodată minunile ca argument în afirmarea vreunei dogme de credință sau a eficienței unei Sfinte Taine, ci mărturia Tradiției Apostolice.
În altă ordine de idei, creștinul ortodox crede că există icoane din care izvorăște mir în chip minunat sau sunt făcătoare de minuni, pentru că, într-adevăr, există astfel de icoane, dar nu orice poveste despre o astfel de icoană sau despre orice altă "minune" este neapărat adevărată sau trebuie crezută de toți ortodocșii doar pentru că unii creștini povestesc despre ea.
Credința trebuie să fie una vie, prin Duhul Sfânt, NU superstițioasă!
Hristos a înviat!
_______
* Simbolurile în cultul public ortodox au o însemnătate mai mare decât cea pe care o dau unui simbol cultele evanghelice, neoprotestante, în închinarea lor. Simbolurile ortodoxe, precum, de exemplu, facerea semnului Sfintei Cruci, sunt mai mult decât o simplă reprezentare. Acestea se fac cu convingerea că atrag binecuvântarea lui Dumnezeu, harul Duhului Sfânt, dacă sunt făcute din/cu credință. Simbolurile nu sunt Taine, purtătoare de har în ele însele, dar nu sunt nici simple reprezentări. Un alt exemplu este cel al Sfintei Mese, care nu este o simplă masă, precum cea din bucătărie, de pe care se mănâncă pâine și se bea vin, ci este Masa pe care pâinea și vinul devin Însuși Trupul și Însuși Sângele Domnului, adică pe care se săvârșește Taina Tainelor (Euharistia/Împărtășania). Altarul se sfințește de la Jertfa lui Hristos actualizată, deci nici "repetată", dar nici doar "comemorată", în Sfânta Liturghie.
♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱
The "coming of the Holy Fire from above" as an annual "miracle" in the Holy Tomb of our Lord in Jerusalem, during the Holy Saturday, is NOT a dogma of Orthodox faith, or a miracle mentioned in the Orthodox calendar. Thus, an Orthodox can simply not believe in it, doubt it or simply not base its faith on it and still be a true Orthodox. The correct faith would rather be that the Holy Fire comes out of the Holy Tomb, regardless if miraculously or not, announcing the Resurrection of our Lord, not that it comes "from above".
Our Orthodox faith is NOT defined by miracles, as the Holy Fathers of the Church reunited in an Ecumenical Council never brought miracles as an argument for affirming the true faith, but the Apostolic Tradition.
Orthodoxy believes that God does miracles today, but the extrabiblical miracles, unless mentioned in the Orthodox calendar, do not become dogmas of faith or obligatory to be believed in by all Orthodox, based on stories told by (")Christians("), regardless of how many others would believe them, but they may just strengthen or confirm the faith of those who experience them.
