Canonizarea este procedura prin care Biserica recunoaște sau afirmă sinodal/"oficial" sfințenia unui credincios trecut la cele vesnice, pentru virtuți precumpănitoare pe care le-a manifestat prin trăirea/practicarea credinței creștin-ortodoxe în timpul vieții pământești și care au avut un impact vizibil, deosebit asupra Bisericii în ansamblu, nu prin care-l "face" Sfânt. Există și vor exista mai mulți Sfinți decât cei canonizați sau care vor fi vreodata canonizați. Sfinți sunt toți credincioșii care și-au încheiat viețile în credință și sunt scriși în Cartea Vieții (sunt știuți de Dumnezeu).
"Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup. ... Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au ÎNCHEIAT VIAȚA şi urmaţi-le credinţa." (Evrei 13:3,7)
Așadar, degeaba se agită institutul cu gândire vechi-testamentară și portavocile sale neomarxist-progresiste în presă, care n-au experimentat pocăința adevărată. Acestea pot obține doar "victorii" aparente și trecătoare împortiva martirilor închisorilor comuniste, prin care s-a manifestat Slava lui Dumnezeu, dar nu le pot nega îndumnezeirea după har sau sfințenia și nu le pot opri cinstirea sau venerarea ce li se cuvine.
Potrivit mentalității lor, nici Apostolul Pavel n-ar merita să fie venerat ca Sfânt și icoana să-i fie zugrăvită pe pereții bisericilor, căci și el a fost odată "legionar", atunci când se numea Saul și prigonea creștini de neam evreu.
Valeriu Gafencu, supranumit "Sfântul închisorilor" de monahul Nicolae Steinhardt, evreu convertit la creștinismul ortodox, nici n-a abuzat sau ucis vreun om, evreu sau nu, și nici n-a dat vreun ordin în acest sens. Ca în cazul oricărui creștin, accentul cade pe modul cum și-a încheiat viața, nu pe ceea ce a făcut sau ar fi făcut undeva, cândva. Există atâtea exemple biblice sau din istoria Bisericii de păcătoși necredincioși care și-au schimbat viața prin credința în Iisus Hristos, chiar dacă n-au devenit perfecți în timpul vieții pământești.
Evident, este rău să prigonești pe oricine pe motiv de apartenență la un grup etnic sau religios, nu doar pe "unii" ...
> https://ro.orthodoxwiki.org/Valeriu_Gafencu
> https://paltin-petruvoda.ro/valeriu-gafencu-sfantul-inchisorilor-portret/
> https://radiorenasterea.ro/valeriu-gafencu-sfantul-inchisorilor/
> https://tineretulortodox.md/wp-content/uploads/2011/03/ValeriuGafencuCaleaSpreFericire.pdf
> https://www.youtube.com/watch?v=UJHqNjCMvOY
> https://www.marturisitorii.ro/2017/02/18/poeziile-sfantului-inchisorilor-valeriu-gafencu-pdf/
Totuși, deși nu le este interzis credincioșilor să cinstească sau să venereze în cultul privat, respectiv după părerea și presentimentul lor, ca pe un Sfânt un botezat sau un creștin ortodox despre care Biserica nu s-a pronunțat încă sinodal în acest sens - din sinoade nu fac parte mirenii și monahii care nu sunt clerici - cei care o fac, trebuie să aibă maximă prudență. Credincioșii care n-o fac, nu greșesc cu nimic, dar cei care o fac s-ar putea să greșească (neintenționat). În cultul public al Bisericii, creștinii ortodocși care n-au fost canonizați nu pot fi venerați ca Sfinți.
În măsura în care credincioșii sunt bine ancorați în Ortodoxie și sunt motivați de dragoste și adevăr, dacă vor să facă ceva în privința celor pe care-i consideră "Sfinți" ale căror vieți de credință au avut un impact considerabil asupra mărturiei Bisericii, dar n-au fost canonizați, este de preferat să se roage pentru ei (și) ca să fie cândva recunoscuți sinodal ca atare, în loc să se roge lor să mijlocească la Iisus Hristos, Dumnezeu, așa cum o fac către Sfinții canonizați.
