vineri, 28 noiembrie 2025

Cum arăta Mântuitorul Iisus în realitate? / What did Jesus, the Savior, really look like?


Nu avem nevoie de o "fotografie de carte de identitate" a Domnului Iisus Hristos, pentru că, cinstindu-I icoana, pe care stă scris "IC XC" ("IS HS") și "Ο ΩΝ" ("Cel ce este"/"Eu sunt"), nu ne închinăm chipului sau naturii (Sale) umane, ci Persoanei divine, Cea a Cuvântului și Fiului lui Dumnezeu, Care Și-a asumat natura umană, alături de cea divină, prin Întrupare. Persoana ("hypostasis", în greacă) nu se confundă cu natura ("ousia").

Prin urmare, acele "icoane" pe care le vedem în mediul romano-catolic, cu Domnul Iisus, cu inima pe piept, la vedere, înconjurată de coroana de spini, nu sunt și nu pot fi canonice, pentru că ar fi o formă de nestorianism să adorăm un organ ce ține de natura umană și nu Persoana reprezentată. Deși "inima" poate avea un înțeles metaforic, devoțiunile catolice fac referire explicită la organul fizic.

De asemenea, când cinstim incoanele Maicii Domnului sau ale celorlalți Sfinți, cinstim (venerăm) persoanele lor umane îndumnezeite prin harul Duhului Sfânt, nu natura lor umană.

Într-adevăr, ce chip mai frumos duhovnicește ar fi putut avea Mântuitorul Iisus, decât cel din icoana Deisis (vezi mai sus), din pridvorul bisericii Mănăstirii Iviron din Sf. Munte Athos?

Putem avea încredere deplină în Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe Catolice și cu privire la reprezentările iconografice canonice.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, păcătoșii!

♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱

We do not need an "ID photo" of the Lord Jesus Christ, because, by honoring His icon, on which is written "IC XC" ("IS HS") and "Ο ΩΝ" ("He who is"/" I am"), we are not worshipping His human face or nature, but the divine Person, the Word and Son of God, Who took on human nature, alongside His divine nature, through the Incarnation. The Person ("hypostasis", in Greek) is not to be confused with nature ("ousia").

Therefore, those "icons" that we, Orthodox Catholics, see in the Roman (Papal) Catholic environment, with the Lord Jesus, with His heart on His chest, visible, surrounded by a crown of thorns, are not and cannot be canonical, because it would be a form of Nestorianism to worship an organ that belongs to human nature and not the Person represented. Although the "heart" can have a metaphorical meaning, Roman Catholic devotions refer explicitly to the physical organ.

Likewise, when we honor the icons of the Mother of God or of the other Saints, we honor (venerate) their human persons deified by the grace of the Holy Spirit, not their human nature.

Indeed, what more beautiful spiritual face could the Savior Jesus have had than the one in the Deisis icon (see above), in the porch of the church of the Iviron Monastery on Holy Mount Athos?

We can have complete confidence in the Holy Tradition of the Orthodox Catholic Church, including with respect to the canonical iconographic representations.

Lord Jesus Christ, Son of God, have mercy on us sinners!

luni, 10 noiembrie 2025

Creștinul, antisemitismul, sionismul și "extremismul"

Nu poți fi antisemit dacă ești creștin, dar nu poți fii nici vreun soi de sionist și să susții orice acțiune a statului secular modern Israel, ca fiind, chipurile, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, sau să dai de înțeles că ar exista două (sau mai multe) căi de a se ajunge la mântuire, adică fie prin IISUS Hristos (Mesia) pentru "neamuri", fie prin Moise pentru evrei, care ar fi bine așa cum sunt și n-ar avea nevoie să vină la credința în IISUS. "Poporul ales" al lui Dumnezeu sunt astăzi creștinii, adică aceia care cred în Jertfa mântuitoare a lui IISUS și fac parte, împărtășindu-se cu același Sfinte Taine*, din Biserica Lui, din care pot face și fac parte și evrei, așa cum au făcut parte mai ales la început, și nu (doar) evreii, din cauza vreunei descendențe genetice din Iacov sau a ținerii Legii date prin Moise, respectiv considerarea doar a Torei drept "sfântă scriptură", în timp ce în Talmud ("sfânta tradiție" ebraică) se fac aluzii nu tocmai generoase cu privire la Născătoarea de Dumnezeu și la Fiul lui Dumnezeu și al ei.

Un site cu materiale/articole bune de citit pe aceasta temă
găsiți la următorul link - https://www.christianzionism.org/en/faq

De asemenea, așa cum, dacă, de exemplu, câțiva români ar ucide niște maghiari (să nu se intâmple!), din prea mult naționalism (ultranaționalism), uitând că sunt mai inainte de toate creștini, iar creștinului îi este interzis să ucidă (naționalismul echilibrat sau patriotismul păstrând această abordare), asta nu-i face pe toți românii iubitori de țară și de credință antimaghiari sau părtași la fărădelegea ucigașilor, tot așa, toți ceilalți, care au simpatizat cu sau au făcut parte dintr-o mișcare politică istorică, dar care n-au ucis și n-au abuzat pe nimeni, și nici n-au ordonat astfel de fapte, nu trebuie judecați la grămadă, sau operele artistice să le fie respinse, pentru faptele reprobabile ale altora, mai mulți sau mai puțini, câtă vreme "crezul" oficial la care au aderat nu îndemna în mod explicit la fapte sau atitudini de ură față de alții. Aproape orice "crez" sau atitudine poate degenera în extremism în cazul unora, printr-o înțelegere greșită, dar asta nu înseamnă că orice (același) "crez" sau orice (aceeași) atitudine este extremist(ă) din start în cazul tuturor.

- - - - - - - - - -

*Sfintele Taine (Botezul, Mirungerea, Euharistia/Împărtășania, Spovedania, Cununia, Maslul și Hirotonia/Preoția) nu sunt nici doar simboluri și nici lucrări magice (două înțelegeri extreme), ci realități harice, respectiv lucrări speciale ale Duhul Sfânt în Biserică, prin care Harul lui Dumnezeu se oferă celor care se împărtășesc cu ele, pentru a-i ajuta și întări în viața duhovnicească (și trupească), prin mijlocirea unui cleric (preot, episcop), adică a unui creștin care are preoția universală, precum toți creștinii, dar care este dăruit și cu preoția sacramentală, prin hirotonie (punerea mâinilor altor clerici, aflați în succesiune apostolică sau directă, prin primirea aceleiași Taine, cu Sfinții Apostoli ai Domnului Iisus Hristos). Deși sunt numite "Taine", pentru că prin ele se petrece o lucrare nevăzută a lui Dumnezeu, acestea, cu excepția Sfintei Spovedanii, nu sunt "intime" în manifestarea lor exterioară, ci fac parte din cultul public al Bisericii, săvârșindu-se în prezența membrilor bisericii locale, care participă la slujbe.

sâmbătă, 8 noiembrie 2025

Credința "din suflet" ...



Mai jos, las o listă de link-uri către mai multe articole bune de citit, cu dedicație pentru aceia care se consideră "buni la suflet", milostivi, și fac fapte bune, dar sunt seduși de un "creștinism" de tip autist, vecin cu ateismul, consumator de expresii care reflectă "jumătăți de adevăr", de tipul: "credința e în suflet", "nu ai nevoie de intermediari la Dumnezeu", "te poți ruga oriunde", "Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici" (teologie de taxi) și alte variante cu același substrat, adică niște ... minciuni promovate intens de "influensării" și portavocile uneori părut profetice ale agnosticismului și ateismului militant, anticlerical și anti-Biserică (le-a revelat lor Dumnezeul în care nu cred ce "preferă" El):

1) bunsimt.home.blog/2020/07/17/este-necesar-mersul-la-biserica/

2) bunsimt.home.blog/2019/08/04/se-poate-crede-in-dumnezeu-fara-biserica/

3) bunsimt.home.blog/2019/04/06/de-ce-cad-preotii/

4) bunsimt.home.blog/2020/05/22/ar-trebui-sa-ne-indeparteze-de-biserica-preotii-pacatosi/

5) bunsimt.home.blog/2019/08/29/aurul-preotilor-si-slavirea-lui/

6) bunsimt.home.blog/2021/10/10/e-mai-bine-fara-crestinism-cultural/

7) bunsimt.home.blog/2019/06/27/cand-se-construiesc-biserici/

8) doxologia.ro/teologie-de-taxi

9) turnulsfatului.ro/2016/04/10/dumnezeu-nu-prefera-lemnul-si-spatiile-mici-un-videoclip-33-de-nume-si-mii-de-reactii-57493

10) bunsimt.home.blog/2019/05/01/sa-fie-cu-adevarat-lumina/

11) bunsimt.home.blog/2021/10/14/mult-zgomot-pentru-nimic/

12) bunsimt.home.blog/2021/10/19/cand-vor-inceta-atacurile-impotriva-bisericii/

13) bunsimt.home.blog/2019/09/03/dragoste-si-toleranta-intre-bine-si-rau/

14) bunsimt.home.blog/2019/12/14/dragoste-si-toleranta-intre-bine-si-rau-ii/

15) bunsimt.home.blog/2020/10/29/intoleranta-si-confuzia-dintre-pacat-si-pacatos/

Mântuirea este prin harul lui Dumnezeu, credință adevărată și faptele bune ale credinței. Faptele credinței adevărate sunt necesare pentru mântuire și constau în mărturisirea credinței prin participarea la cultul public al Bisericii (Sfintele Slujbe) și faptele bune față de semeni. Moralitatea înaltă sau iubirea față de semeni, dacă nu au la bază credința adevărată, nu sunt mântuitoare.

Tuturor acelora care nu merg la Biserică, adică nu-I aduc slavă lui Dumnezeu în cultul public al Bisericii, sau nu mărturisesc învățăturile ei de credință, de dogmă și morală, și-i resping practicile, dar zic că "Îl am pe Dumnezeu" sau "Am credință în suflet", le propun următoarele: să și mănânce și să bea în suflet, să se căsătorească în suflet. Da, ar putea chiar și salariul să și-l primească în suflet ... "Credința" pe care o ai doar în suflet și se manifestă, eventual, prin fapte bune, așa cum și un ateu le poate face, e de fapt una după părerea ta, o lipsă de credință (adevărată)!

marți, 21 octombrie 2025

Despre data Sfintelor Paști și Lumina Sfântă din Biserica Mormântului Domnului de la Ierusalim / About the date of Holy Easter and the Holy Light in the Church of the Holy Sepulchre in Jerusalem

 


Biserica Ortodoxă (a Răsăritului) sau, mai precis numită, Biserica Ortodoxă Catolică (nu Papală Catolică, respectiv nu Romano- și Greco-Catolică) este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a Domnului Iisus Hristos pentru că învățătura și practica ei de credință sunt primite de la Domnul și Sfinții Săi Apostoli, prin Sfinții Părinți ai Bisericii, fiind păstrate cu sfințenie de către cler (episcopi și preoți), printr-un lanț neîntrerupt al succesiunii apostolice a preoției lor sacramentale, împreună cu toți credincioșii. Prin urmare, Biserica Ortodoxă are atât o succesiune apostolică a preoției sacramentale și universale, cât și a învățăturii și practicii de credință, definite îndeosebi de către cele 7 Sinoade Ecumenice - ro.orthodoxwiki.org/Sinoade_Ecumenice

Calendarul Bisericesc NU este dogmă de credință creștin-ortodoxă.

Între anii 1055 d. Hr. și 1582 d. Hr., inclusiv, deci pentru încă 528 de ani după Marea Schismă, până la introducerea calendarului gregorian în Europa de vest, Biserica Ortodoxă Catolică și Biserica Papală Catolică, ruptă din prima, au sărbătorit Sfintele Paști în fiecare an la aceeași dată, iar începând cu anul 1583 d. Hr. și până astăzi, deci în decurs de 443 de ani, le-au sărbătorit de 71 de ori la aceeași dată (în medie, o dată la fiecare șase ani). Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă n-a încetat să fie Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a Domnului Iisus Hristos și nici ortodocșii n-au devenit catolici. Principalele dogme crezute de Biserica (Papală) Catolică și care o separă de cea Ortodoxă, care le respinge, sunt: supremația și infailibilitatea Papei de la Roma, purcederea Duhului Sfânt "și de la Fiul" ("filioque" adăugat în Crez), purgatoriul (un loc / o stare provizoriu(-ie) a sufletelor celor adormiți, pe lângă Rai și iad, înaintea Judecății finale) și imaculata concepție (conceperea fără să moștenească păcatul strămoșesc) a Maicii Domnului. Pe lângă acestea există și alte dogme, canoane sau practici de credință care separă cele două Biserici, cum ar fi (la catolicii papali) celibatul preoților și împărtășirea credincioșilor doar cu Trupul Mântuitorului (ostia).

Miracolul anual al "coborârii din cer" a Sfintei Lumini în Ierusalim, în biserica Sfântului Mormânt, în Sâmbăta Mare de dinaintea sărbătorii Sfintelor Paști NU este dogmă de credință creștin-ortodoxă și nici o Taină a Bisericii Ortodoxe.

„Sfințenia luminii din Sfântul Mormânt și semnele miraculoase care pot avea loc cu și prin ea nu sunt în niciun fel incompatibile cu afirmația originii complet naturale (și nu extraordinare) a substanței focului. La fel cum originea naturală a apei nu contrazice recunoașterea ei ca fiind sfântă, vindecătoare și miraculoasă atunci când este sfințită prin chemarea Duhului Sfânt. Iar originea naturală a pâinii și a vinului nu neagă adevărul Euharistiei, atunci când substanțele naturale aduse la altar devin Trupul și Sângele lui Hristos prin acțiunea Duhului Sfânt.” (Mitropolitul Yevstratiy (Zorya) de Bila Tserkva, purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe din Ucraina)

Orice miracol care nu este menționat în Sfânta Scriptură, sau nu se regăsește în canoanele Bisericii Ortodoxe și nu este comemorat în calendarul său, poate să nu fie crezut de toți credincioșii creștini, dar poate fi crezut de cei cărora li se întâmplă sau care îl percep astfel. Miracolele post-biblice există și pot întări credința, atât a celor care le experimentează, cât și a celor cărora li se mărturisește despre acestea, dar nu pot fi și nu sunt fundamentul ei.

Portivit credinței ortodoxe, lumina luată de către preot din candela de pe Sfânta Masă, care simbolizează Altarul de Jertfă și Mormântul Mântuitorului, din oricare biserică ortodoxă canonică din lume și dată credincioșilor, care-și aprind lumânările în noaptea de Înviere, este chiar lumina de la Mormântul Învierii Domnului Iisus, deci lumina nu trebuie să fie neapărat adusă de la Ierusalim - ioanflorin.wordpress.com/2018/04/05/o-inovatie-periculoasa-in-biserica-ortodoxa-romana

♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱

The (Eastern) Orthodox Church or, more precisely called, the Orthodox Catholic Church (not Papal Catholic, i.e. not Roman and Greek Catholic) is the One, Holy, Catholic and Apostolic Church of the Lord Jesus Christ because her teaching and practice of the faith are received from the Lord and His Holy Apostles, through the Church Fathers, and are kept holy by the clergy (bishops and priests), through an unbroken chain of apostolic succession of their sacramental priesthood, together with all the faithful. Therefore, the Orthodox Church has both an apostolic succession of sacramental and universal priesthood but also of the teaching and practice of the faith, as defined in particular by the 7 Ecumenical Councils - orthodoxwiki.org/Ecumenical_Councils

The Church Calendar is NOT dogma of the Christian Orthodox faith.

Between 1055 AD and 1582 AD, inclusive, i.e. for another 528 years after the Great Schism, until the introduction of the Gregorian calendar in Western Europe, the Orthodox Catholic Church and the Papal Catholic Church, which had broken away from the former, celebrated Holy Easter on the same date every year, and from 1583 AD to the present day, i.e. for 443 years, they have celebrated it 71 times on the same date (on average, once every six years). However, the Orthodox Church has not ceased to be the One, Holy, Catholic, and Apostolic Church of Jesus Christ, nor have the Orthodox become Catholics. The main dogmas believed by the Catholic (Papal) Church, which separate it from the Orthodox Church, which rejects them, are: the supremacy and infallibility of the Pope of Rome, the procession of the Holy Spirit "and from the Son" ("filioque" added to the Creed), purgatory (a temporary place/state of the souls of the departed, between Heaven and Hell, before the Final Judgment) and the immaculate conception (conception without inheriting original sin) of the Mother of God. In addition to these, there are other dogmas, canons, or practices of faith that separate the two Churches, such as (among papal Catholics) the celibacy of priests and the communion of believers only with the Body of the Savior (the host) - saintjohnchurch.org/differences-between-orthodox-and-catholic

The annual miracle of the ‘descent from heaven’ of the Holy Light in Jerusalem, in the Church of the Holy Sepulchre, on Holy Saturday before the feast of Easter is NOT a dogma of the Orthodox Christian faith or a Sacrament of the Orthodox Church.

"The sanctity of the light from the Holy Sepulcher and the signs of miracles that can occur with and through it are in no way inconsistent with the assertion of the completely natural (and not extraordinary) origin of the substance of fire. Just as the natural origin of water does not contradict the recognition of it as holy, healing, and miraculous when it is sanctified by the calling of the Holy Spirit. And the natural origin of bread and wine does not deny the truth of the Eucharist, when the natural substances brought to the altar become the Body and Blood of Christ by the action of the Holy Spirit." (Metropolitan Yevstratiy (Zorya) of Bila Tserkva, spokesman for the Orthodox Church of Ukraine) - unn.ua/en/news/holy-fire-miracle-or-hoax-and-where-to-watch-the-broadcast-of-the-descent-of-fire

Any miracle not mentioned in Holy Scripture, or not found in the canons of the Orthodox Church and is not commemorated in its calendar, may not be believed by all Christian believers, but it may be believed by those to whom it happens or who perceive it as such. Post-biblical miracles exist and can strengthen the faith, both of those who experience them and those who are witnessed to, but they cannot be and are not the foundation of it - johnsanidopoulos.com/2019/05/is-holy-light-of-jerusalem-miracle-metr.html & reddit.com/r/OrthodoxChristianity/comments/12925qw/comment/jemo3pz

According to Orthodox belief, the light taken by the priest from the candle on the Holy Table, which symbolizes the Altar of Sacrifice and the Savior's Tomb, in any canonical Orthodox church in the world and given to the faithful who light their candles on Resurrection night, is the very light from the Tomb of the Resurrection of the Lord Jesus, so the light does not necessarily have to be brought from Jerusalem.

duminică, 19 octombrie 2025

Despre intelectuali și relația lor cu credința Bisericii

1) Nu poate cineva să intre în Biserică numai pentru că a fost convins cu argumente raționale, pentru că i-a dovedit cineva ceva într-un anume fel. În Biserică intri pentru că ești copleșit de iubire sau pentru că simți că acolo există un drum care te va putea conduce la a cunoaște plinătatea depășirii de sine și dăruirii de sine din dragoste; să iubești și să fii iubit într-o plinătate de viață. Un filozof sau un artist se opune adeseori chiar și la a se îndrăgosti - iertați-mă că o spun; mă includ și pe mine aici. Ne place mai mult să fim admirați decât să ne îndrăgostim. (Christos Yannaras în interviul "Biserica și filosofii", Creștin Ortodox, 23 aprilie 2014)

2) Intelectualismul este o „religie” a celui ce se bizuie pe cunoașterea rațională și devine tot mai mândru de statutul și nivelul (treapta) lui. Cu cât intelectualul este mai performant și mai sigur pe cunoașterea și achizițiile lui intelectuale, cu atât îl paște un risc mai mare de a se îndepărta de „cele smerite”. Cu cât intelectualul își pleacă mai mult genunchiul sub epitrahilul unui mare duhovnic, chiar fără școală fiind, pentru a zdrobi capul șarpelui prin taina spovedaniei, cu atât îi cresc șansele de a „cunoaște cu inima” mai mult decât cu rațiunea. (Prof. dr. Pavel Chirilă în ”Intelectuali îmbisericiți”, Timp Online, 27 iunie 2017)

3) Intelectualii Bisericii îi iubesc pe Sfinți, cinstesc pe ierarhi și primesc pe preoți ca pe cei pe care Hristos i-a pus economi ai tainelor mântuitoare; Intelectualii Bisericii cercetează tainele dumnezeiești în post și rugăciune, nu sunt asemenea "ritorilor celor mult grăitori", încrezători în nălucirile minții lor deșarte de care se îngrețoșează Biserica în cântările Sale. Intelectualii Bisericii nu schimbă Legea, ci o plinesc, nu schimbă rânduiala Sfinților, ci mai degrabă o fac cunoscută ... (Pr. Savatie Baștovoi despre intelectualii Bisericii, postare pe Facebook din 27 aprilie 2023)

4) Drumul intelectualului către Dumnezeu e, după mine, mai dificil decât al altor persoane. Testul smereniei şi al lepădării de sine este cu atât mai greu de trecut, cu cât cel în cauză este mai erudit. Tind să cred că este mai uşor unui miliardar să împartă averile sale celor săraci, decât unui intelectual cu veleităţi de savant să-şi răstignească mintea şi să accepte că nu ştie nimic, atâta vreme cât nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Iar pe Dumnezeu nu-L poţi aborda pe cale raţională. El nu poate fi vreodată obiect al cunoaşterii noastre, ci doar Subiect într-o relaţie de iubire. (Pr. Constantin Sturzu în ”Intelectualii în Biserică (II)”, Ziarul de Iași, 26 mai 2023)

luni, 30 iunie 2025

Domnul Iisus și mama Sa - Natura lor umană și lipsa păcatului personal (schiță comparativă) / Jesus Christ and His mother - Their human nature and lack of personal sin (comparative outline)

 


Domnul Iisus Hristos (conceput fără prihană):

- a avut o natură umană (1) prelapsariană, dar a avut un corp uman real, ca toți oamenii (înainte de a Se întrupa, Domnul a ales prin propria voință ca trupul Său să fie stricăcios);
- nu a moștenit urmările păcatului originar/strămoșesc, deci nu era necesar să moară, dar a ales să moară (nu a avut o natură păcătoasă);
- a fost ispitit doar din exterior, dar nu ar fi putut păcătui, deci n-a avut nici măcar un gând rău și a învins orice ispită prin puterea Sa dumnezeiască (nu a comis niciun păcat personal);
- a experimentat (2) patimile nevinovate prin propria voință și nu a fost necesar să respingă nicio patimă vinovată, pentru că acelea acționau doar din exterior asupra Sa.

Pururea Fecioara Maria, Preacurata Maică a Domnului:

- a avut o natură umană (3) postlapsariană și, desigur, a avut un corp uman real (supus în mod necesar stricăciunii, adică nu a ales această stare);
- a moștenit urmările păcatului strămoșesc (singurul păcat pe care l-a "avut", deși nu l-a comis ea, deci nu a fost vinovată pentru acel păcat, precum niciunul dintre ceilalți oameni, cu excepția lui Adam) / a fost necesar să moară (a avut o natură păcătoasă);
- a fost ispitită atât din exterior, cât și din interior, prin constrângere, și ar fi putut păcătui, dar nu a cedat niciunui gând rău și a învins toate ispitele prin credința ei desăvârșită în Dumnezeul treimic, Tatăl, Fiul Lui și al ei, și Duhul Sfânt, adică prin puterea Lor dumnezeiască (nu a comis niciun păcat personal);
- a experimentat patimile nevinovate în mod necesar, adică nu a ales acest lucru, dar și-a depărtat mintea într-o clipă de la orice patimă vinovată, prin credința ei desăvârșită în Dumnezeul treimic, Tatăl, Fiul Lui și al ei, și Duhul Sfânt, adică prin puterea Lor dumnezeiască.

Înțelesuri ale unor termeni:

(1/3) prelapsarian / postlapsarian = înainte (pre-) de Cădere (lapsum), respectiv înainte ca Adam să săvârșească păcatul strămoșesc / după (post-) Cădere;
(2) patimi nevinovate = patimi prin care oamenii n-ar putea alege să nu treacă, care au apărut după Cădere și nu sunt în ele însele păcătoase, dar pot duce la păcat, dacă nu sunt controlate cu o minte iluminată și o voință puternică (foame, sete, oboseală, somn, plâns, suferință, agonie, teamă, moarte etc.)

Din "Viața Fecioarei", de Maxim Mărturisitorul (prima jumătate a secolului al VII-lea d. Hr.):

Par. 23: Căci ea [Maria] era complet nefamiliarizată nu numai cu responsabilitățile căsătoriei, ci și cu dorința poftei, deoarece fusese formată de la început în deplină sfințenie și puritate a sufletului și a trupului. Și niciun fel de dorință de patimă nu intrase în inima și mintea ei, astfel că, în această privință, ea era mai mare și mai înălțată decât întregul neam omenesc (din care face parte, explicație adăugată).
Par. 53: Astfel, Simeon mai spune despre Sfânta Fecioară Maria: "Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." Prin aceasta, el indică faptul că, după durerea și îndoiala care s-au abătut asupra ucenicilor la Răstignirea Domnului și care au lovit inima preacuratei Maria ca un fulger, imediat, într-o clipă, vindecarea și mângâierea au fost aduse de Domnul, care le-a întărit inimile prin credința ei, astfel încât tăria ei s-a arătat evidentă.


* * * * * * *

Jesus Christ (immaculately conceived):

- had a (1) prelapsarian human nature, but had a real human body, like all humans (before becoming incarnate, the Lord chose of His own will that His body be corruptible);
- did not inherit the consequences of original/ancestral sin, so He did not need to die, but chose to die (He did not have a sin nature);
- He was tempted only from the outside, but He could not have sinned, so He did not even have an evil thought and overcame every temptation by His divine power (He did not commit any personal sin);
- He experienced (2) innocent passions of His own free will and did not need to reject any guilty passions, because they only acted on Him from the outside.

The Ever-Virgin Mary, the Most Pure Mother of God:

- had a (3) postlapsarian human nature and, of course, had a real human body (necessarily subject to decay, that is, she did not choose this state);
- she inherited the consequences of ancestral sin (the only sin she "had," although she did not commit it, so she was not guilty of that sin, like all other humans except Adam) / she had to die (she had a sin nature);
- she was tempted both externally (from the outside) and internally (from within), through coercion, and could have sinned, but she did not give in to any evil thoughts and overcame all temptations through her perfect faith in the Triune God, the Father, His Son and hers, and the Holy Spirit, that is, through Their divine power (she did not commit any personal sin);
- she experienced innocent passions out of necessity, that is, she did not choose this, but she turned her mind away from any guilty passion in an instant, through her perfect faith in the Triune God, the Father, His Son and hers, and the Holy Spirit, that is, through Their divine power.

Meanings of some terms:

(1/3) prelapsarian / postlapsarian = before (pre-) the Fall (lapsum), respectively before Adam committed the ancestral sin / after (post-) the Fall;
(2) innocent passions = passions that humans cannot choose not to experience, which appeared after the Fall and are not sinful in themselves, but can lead to sin if not controlled with an enlightened mind and a strong will (hunger, thirst, fatigue, sleep, crying, suffering, agony, fear, death, etc.)

From "The Life of the Virgin", by Maximus the Confessor (first half of the 7th century AD):

Par. 23: For she [Mary] was completely unfamiliar not only with the affairs of marriage but also with the desire of lust, as she was trained from the beginning in complete holiness and purity of soul and body. And no desire of passion at all had come into her heart and mind, and in this regard, she was greater and more exalted than all human nature (she belonged to, added explanation).
Par. 53: Thus Simeon also says about the Holy Virgin Mary, "And a sword will pierce your own soul, to the end that thoughts from many hearts may be revealed." By this, he indicates that after the grief and doubt that came upon the disciples at the Crucifixion of the Lord and struck the heart of the immaculate Mary like lightning, immediately, in an instant, healing and consolation were introduced by the Lord, who strengthened their hearts by her faith, so that her fortitude was made manifest.

Nicene-Constantinopolitan Creed (381 AD) / Crezul Niceo-Constantinopolitan (381 d. Hr.)



Originalul

Πιστεύομεν εἰς ἕνα Θεὸν Πατέρα παντοκράτορα ποιητὴν οὐρανοῦ καὶ γῆς ὁρατῶν τε πάντων καὶ ἀοράτων·
Καὶ εἰς ἕνα Κύριον Ἰησοῦν Χριστὸν τὸν υἱὸν τοῦ Θεοῦ τὸν Μονογενῆ, τὸν ἐκ τοῦ Πατρὸς γεννηθέντα πρὸ πάντων τῶν αἰώνων, Φῶς ἐκ Φωτός, Θεὸν ἀληθινὸν ἐκ Θεοῦ ἀληθινοῦ, γεννηθέντα οὐ ποιηθέντα, ὁμοούσιον τῷ Πατρί, δι' οὗ τὰ πάντα ἐγένετο·
Τὸν δι' ἡμᾶς τοὺς ἀνθρώπους καὶ διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν κατελθόντα ἐκ τῶν οὐρανῶν, καὶ σαρκωθέντα ἐκ Πνεύματος Ἁγίου καὶ Μαρίας τῆς παρθένου, καὶ ἐνανθρωπήσαντα,
Σταυρωθέντα τε ὑπὲρ ἡμῶν ἐπὶ Ποντίου Πιλάτου, καὶ παθόντα, καὶ ταφέντα,
Καὶ ἀναστάντα τῇ τρίτῃ ἡμέρᾳ κατὰ τὰς γραφὰς,
Καὶ ἀνελθόντα εἰς τοὺς οὐρανοὺς, καὶ καθεζόμενον ἐν δεξιᾷ τοῦ Πατρὸς,
Καὶ πάλιν ἐρχόμενον μετὰ δόξης κρῖναι ζῶντας καὶ νεκρούς, οὗ τῆς βασιλείας οὐκ ἔσται τέλος·
Καὶ εἰς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον, τὸ Κύριον καὶ Ζωοποιόν, τὸ ἐκ τοῦ Πατρὸς ἐκπορευόμενον, τὸ σὺν Πατρὶ καὶ Υἱῷ συμπροσκυνούμενον καὶ συνδοξαζόμενον, τὸ λαλῆσαν διὰ τῶν προφητῶν·
Εἰς μίαν ἁγίαν καθολικὴν καὶ ἀποστολικὴν ἐκκλησίαν·
Ὁμολογοῦμεν ἓν βάπτισμα εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν·
Προσδοκῶμεν ἀνάστασιν νεκρῶν,
Καὶ ζωὴν τοῦ μέλλοντος αἰῶνος.
Ἀμήν.

Transliteration of the original
Transliterarea originalului

Pistévomen is éna Theón Patéra pantoktrátora piitín ouranoú ke gis oratón te pánton ke aoráton·
Ke is éna Kýrion Iisoún Khristón ton yión tou Theoú ton Monogení, ton ek tou Patrós gennithénta pro pánton ton eónon, Fos ek Fotós, Theón alithinón ek Theoú alithinoú, gennithénta ou piithénta, omooúsion to Patrí, di'oú ta pánta egéneto·
Ton di'imás tous anthrópous ke diá tin imetéran sotirían katelthónta ek ton ouranón, ke sarkothénta ek Pnévmatos Agíou ke Marías tis parthénou, ke enanthropísanta,
Stavrothénta te ypér imón epí Pontíou Pilátou, ke pathónta, ke tafénta,
Ke anastánta ti tríti iméra katá tas grafás,
Ke anelthónta is tous ouranoús, ke kathezómenon en deksiá tou Patrós,
Ke pálin erkhómenon metá dóksis kríne zóntas ke nekroús, ou tis vasilías ouk éste télos·
Ke is to Pnévma to Ágion, to Kýrion ke Zoopión, to ek tou Patrós ekporevómenon, to syn Patrí ke Yió symproskynoúmenon ke syndoksazómenon, to lalísan diá ton profitón·
Is mían agían katholikín ke apostolikín ekklisían·
Omologoúmen en váptisma is áfesin amartión·
Prosdokómen anástasin nekrón,
Ke zoḯn tou méllontos eónos.
Amín.

Pronunciation rules for transliterations
Regulile de pronunție pentru transliterări

ë, ï = e, i *
ou = u ; g = gh ; ge = ye ; gi = yi
d = dh ; kh = ch = h ; mp = mb ; nt = nd

* separated from the preceding vowel
separat de vocala anterioară

Transliteration of the original with Cyrillic script **
Transliterarea originalului cu caractere chirilice
** North Macedonia / Macedonia de Nord

Пистèвомен ис èна Тхеòн Патèра пантокрàтора пиитѝн уранỳ ке гис оратòн те пàнтон ке аорàтон. Ке ис èна Кѝријон Иисỳн Христòн тон ијòн ту Тхеỳ тон Моногенѝ, тон ек ту Патрòс геннитхèнта про пàнтон тон еòнон, Фос ек Фотòс, Тхеòн алитхинòн ек Тхеỳ алитхинỳ, геннитхèнта у пиитхèнта, омоỳсијон то Патрѝ диј'ỳ та пàнта егèнето; Тон диј'имàс тус антхрòпус ке дијà тин иметèран сотирѝјан кателтхòнта ек тон уранòн, ке саркотхèнта ек Пнèвматос Агѝју ке Марѝјас тис партхèну, ке енантхропѝсанта, Ставротхèнта те ипèр имòн епѝ Понтѝју Пилàту, ке патхòнта, ке тафèнта, Ке анастàнта ти трѝти имèра катà тас графàс, Ке анелтхòнта ис тус уранỳс, ке катхезòменон ен дексијà ту Патрòс, Ке пàлин ерхòменон метà дòксис крѝне зòнтас ке некрỳс, у тис василѝјас ук èсте тèлос. Ке ис то Пнèвма то Àгијон, то Кѝријон ке Зоопијòн, то ек ту Патрòс екпоревòменон, то син Патрѝ ке Ијò симпроскинỳменон ке синдоксазòменон, то лалѝсан дијà тон профитòн. Ис мѝјан агѝјан катхоликѝн ке апостоликѝн екклисѝјан; Омологỳмен ен вàптисма ис àфесин амартијòн; Просдокòмен анàстасин некрòн, Ке зоѝн ту мèллонтос еòнос. Амѝн.

Pronunciation / Pronunția / Изговор
г = гх ; ге = ие ; ги = ии ; д = дх ; мп = мб ; нт = нд

Modern Greek rendition
Redarea în greaca modernă

Το Σύμβολο της Πίστεως Νικαίας-Κωνσταντινουπόλεως

Πιστεύουμε σε ένα Θεό, Πατέρα, Παντοκράτορα, δημιουργό του ουρανού και της γης, όλου του ορατού και του αόρατου κόσμου.
Πιστεύουμε και σε έναν Κύριο, τον Ιησού Χριστό, τον Υιό του Θεού το μονογενή, που γεννήθηκε από τον Πατέρα προαιώνια. Φως από το Φως, αληθινό Θεό από Θεό αληθινό, που γεννήθηκε και δε δημιουργήθηκε, ομοούσιο με τον Πατέρα, δια του οποίου Υιού όλα δημιουργήθηκαν.
Αυτόν που για μας τους ανθρώπους και για τη σωτηρία μας κατέβηκε από τους ουρανούς και σαρκώθηκε από το Άγιο Πνεύμα και τη Μαρία την Παρθένο και έγινε άνθρωπος.
Και που σταυρώθηκε για χάρη μας την εποχή του Ποντίου Πιλάτου και θυσιάστηκε και ενταφιάστηκε.
Και που αναστήθηκε την τρίτη ημέρα, σύμφωνα με τις Γραφές.
Και που ανέβηκε στους ουρανούς και κάθεται δεξιά του Πατέρα.ú
Και που πάλι θα επιστρέψει με δόξα για να κρίνει ζώντες και νεκρούς, του οποίου η Βασιλεία δε θα έχει τέλος.
Πιστεύουμε και στο Άγιο Πνεύμα, που είναι Κύριον ως Θεός, αυτό που δίνει ζωή, που εκπορεύεται από τον Πατέρα, αυτό που μαζί με τον Πατέρα και τον Υιό συμπροσκυνείται και συνδοξάζεται, το οποίο μίλησε με το στόμα των προφητών.
Πιστεύουμε στην Εκκλησία που είναι μία, αγία, καθολική και αποστολική.
Ομολογούμε ένα βάπτισμα για τη συγχώρηση των αμαρτιών.
Περιμένουμε με ελπίδα την ανάσταση των νεκρών.
Και τη ζωή στη μέλλουσα βασιλεία του Θεού.
Αμήν.

Transliteration from modern Greek
Transliterarea din greaca modernă

To Sýmvolo tis Písteos Nikéas-Konstantinoupóleos

Pistévoume se éna Theó, Patéra, Pantokrátora, dimiourgó tou ouranoú ke tis gis, ólou tou oratoú ke tou aóratou kósmou.
Pistévoume ke se énan Kýrio, ton Iisoú Khristó, ton Yió tou Theoú to monogení, pou genníthike apó ton Patéra proëónia. Fos apó to Fos, alithinó Theó apó Theó alithinó, pou genníthike ke de dimiourgíthike,
omooúsio me ton Patéra, diá tou opíou Yioú óla dimiourgíthikan.
Aftón pou giá mas tous anthrópous ke giá ti sotiría mas katévike apó tous ouranoús ke sarkóthike apó to Ágio Pnévma ke ti María tin Parthéno ke égine ánthropos.
Ke pou stavróthike giá khári mas tin epokhí tou Pontíou Pilátou ke thysiástike ke entafiástike.
Ke pou anastíthike tin tríti iméra, sýmfona me tis Grafés.
Ke pou anévike stous ouranoús ke káthete deksiá tou Patéra.
Ke pou páli tha epistrépsi me dóksa giá na kríni zóntes ke nekroús, tou opíou i Vasilía de tha ékhi télos.
Pistévoume ke sto Ágio Pnévma, pou íne Kýrion os Theós, aftó pou díni zoḯ, pou ekporévete apó ton Patéra, aftó pou mazí me ton Patéra ke ton Yió symproskyníte ke syndoksázete, to opío mílise me to stóma ton profitón.
Pistévoume stin Ekklisía pou íne mía, agía, katholikí, ke apostolikí.
Omologoúme éna váptisma giá ti synkhórisi ton amartión.
Periménoume me elpída tin anástasi ton nekrón.
Ke ti zoḯ sti méllousa vasilía tou Theoú.
Amín.

Transliteration from modern Greek with Cyrillic script
Transliterarea din greaca modernă cu caractere chirilice

То Сѝмволо тис Пѝстеос Никèас-Константинупòлеос

Писèтвуме се èна Тхеò, Патèра, Пантокрàтора, димијургò ту уранỳ ке тис гис, òлу ту оратỳ ке ту аòрату кòсму. Пистèвуме ке се èнан Кѝријо, тон Иисỳ Христò, тон Ијò ту Тхеỳ то моногенѝ, пу геннѝтхике апò тон Патèра проеòнија. Фос апò то Фос, алитхинò Тхеò апò Тхеò алитхинò, пу геннѝтхике ке де димијургѝтхике, омоỳсијо ме тон Патèра, дијà ту опѝју Ијỳ òла димијургѝтхикан. Афтòн пу гијà мас тус антхрòпус ке гијà ти сотирѝја мас катèвике апò тус уранỳс ке саркòтхике апò то Àгијо Пнèвма ке ти Марѝја тин Партхèно ке èгине àнтхропос. Ке пу ставрòтхике гијà хàри мас тин епохѝ ту Понтѝју Пилàту ке тхисијàстике ке ентафијàстике. Ке пу анастѝтхике тин трѝти имèра, сѝмфона ме тис Графèс. Ке пу анèвике стус уранỳс ке кàтхете дексијà ту Патèра. Ке пу пàли тха епистрèпси ме дòкса гијà на крѝни зòнтес ке некрỳс, ту опѝју и Василѝја де тха èхи тèлос. Пистèвуме ке сто Àгијо Пнèвма, пу ѝне Кѝријон ос Тхеòс, афтò пу дѝни зоѝ, пу екпорèвете апò тон Патèра, афтò пу мазѝ ме тон Патèра ке тон Ијò симпроскинѝте ке синдоксàзете, то опѝјо мѝлисе ме то стòма тон профитòн. Пистèвуме стин Екклисѝја пу ѝне мѝја, агѝја, катхоликѝ, ке апостоликѝ. Омологỳме èна вàптисма гијà ти синкхòриси тон амартијòн. Перимèнуме ме елпѝда тин анàсатси тон некрòн. Ке ти зоѝ сти мèллуса василѝја ту Тхеỳ. Амѝн.

English translation

We believe in one God, the Father Almighty, Maker of Heaven and earth, and of all things visible and invisible.
And in one Lord Jesus Christ, the Son of God, the Only-begotten, begotten of the Father before all ages; Light of Light: true God of true God; begotten, not made; of one essence with the Father, by Whom all things were made;
Who for us men, and for our salvation, came down from the heavens, and was incarnate of the Holy Spirit and the Virgin Mary, and became man;
And was crucified for us under Pontius Pilate, and suffered, and was buried;
And arose again on the third day according to the Scriptures;
And ascended into the heavens, and sits at the right hand of the Father;
And shall come again, with glory, to judge both the living and the dead; Whose kingdom shall have no end.
And in the Holy Spirit, the Lord, the Giver of Life; Who proceeds from the Father; Who with the Father and the Son together is worshipped and glorified; Who spoke by the prophets.
In One, Holy, Catholic, and Apostolic Church.
We confess one baptism for the remission of sins.
We look for the resurrection of the dead,
And the life of the age to come.
Amen.

Translatio latina Credimus in unum Deum, Patrem omnipotentem, factorem caeli et terrae, visibilium omnium et invisibilium. Et in unum Dominum Iesum Christum, Filium Dei unigenitum, et ex Patre natum ante omnia saecula. Deum de Deo, lumen de lumine, Deum verum de Deo vero, genitum non factum, consubstantialem Patri: per quem omnia facta sunt. Qui propter nos homines et propter nostram salutem descendit de caelis. Et incarnatus est de Spiritu Sancto ex Maria Virgine, et homo factus est. Crucifixus etiam pro nobis sub Pontio Pilato, passus et sepultus est. Et resurrexit tertia die, secundum Scripturas. Et ascendit in caelum, sedet ad dexteram Patris. Et iterum venturus est cum gloria, iudicare vivos et mortuos: cuius regni non erit finis. Et in Spiritum Sanctum, Dominum, et vivificantem: qui ex Patre procedit. Qui cum Patre et Filio simul adoratur et glorificatur: qui locutus est per Prophetas. Et unam, sanctam, catholicam et apostolicam Ecclesiam. Confitemur unum baptisma in remissionem peccatorum. Et exspectamus resurrectionem mortuorum. Et vitam venturi saeculi. Amen.

Traducerea în română

Credem întru Unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii si morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, Care a grăit prin prooroci. Și întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisim un Botez, întru iertarea păcatelor. Așteptăm învierea morților. Și viața veacului ce va să fie.
Amin.

* * * * * * *


325 d.Hr. - 2025 d.Hr.
1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic al Bisericii lui Hristos, care a avut loc la Niceea (în Anatolia), astăzi Iznik (în Turcia), în anul 325 (20 mai - 25 august), și la care au participat 318 Sfinți Părinți, mulți care fuseseră prigoniți pentru credința lor și suferiseră chinuri groaznice

Crezul Niceean

Originalul

Πιστεύομεν εἰς ἕνα Θεὸν Πατέρα παντοκράτορα πάντων ὁρατῶν τε καὶ ἀοράτων ποιητήν·
καὶ εἰς ἕνα Κύριον Ἰησοῦν Χριστὸν τὸν Υἱὸν τοῦ Θεοῦ, γεννηθέντα ἐκ τοῦ Πατρὸς, μονογενή, τουτέστιν ἐκ τῆς οὐσίας τοῦ Πατρὸς, Θεὸν ἐκ Θεοῦ, Φῶς ἐκ Φωτός, Θεὸν ἀληθινὸν ἐκ Θεοῦ ἀληθινοῦ, γεννηθέντα, οὐ ποιηθέντα, ὁμοούσιον τῷ Πατρί, δι’ οὗ τὰ πάντα ἐγένετο τά τε ἐν τῷ οὐρανῷ καὶ τὰ ἐν τῇ γῇ, τὸν δι’ ἡμᾶς τοὺς ἀνθρώπους, καὶ διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν, κατελθόντα, καὶ σαρκωθέντα, καὶ ἐνανθρωπήσαντα, παθόντα, καὶ ἀναστάντα τῇ τρίτῃ ἡμέρᾳ, ἀνελθόντα εἰς τοὺς οὐρανούς, ἐρχόμενον κρῖναι ζῶντας καὶ νεκρούς.
καὶ εἰς τὸ Ἅγιον Πνεῦμα.

Transliterarea originalului

Pistévomen is éna Theón Patéra pantokrátora pánton oratón te ke aoráton piitín·
ke is éna Kýrion Iisoún Khristón ton Yión tou Theoú, gennithénta ek tou Patrós, monogení, toutéstin ek tis ousías tou Patrós, Theón ek Theoú, Fos ek Fotós, Theón alithinón ek Theoú alithinoú, gennithénta, ou piithénta, omooúsion to Patrí, di'oú ta pánta egéneto ta te en to ouranó ke ta en ti gi, ton di'imás tous anthrópous, ke diá tin imetéran sotirían, katelthónta, ke sarkothénta, ke enanthropísanta, pathónta, ke anastánta ti tríti iméra, anelthónta is tous ouranoús, erkhómenon kríne zóntas ke nekroús.
ke is to Ágion Pnévma.

Regulile de pronunție pentru transliterări

ë, ï = e, i *
ou = u ; g = gh ; ge = ye ; gi = yi
d = dh ; kh = ch = h ; mp = mb ; nt = nd

* separat de vocala anterioară


Transliterarea originalului cu caractere chirilice *
* Macedonia de Nord

Пистèвомен ис èна Тхеòн Патèра пантокрàтора пàнтон оратòн те ке аорàтон пиитѝн; ке ис èна Кѝријон Иисỳн Христòн тон Ијòн ту Тхеỳ, геннитхèнта ек ту Патрòс, моногенѝ, тутèстин ек тис усѝјас ту Патрòс, Тхеòн ек Тхеỳ, Фос ек Фотòс, Тхеòн алитхинòн ек Тхеỳ алитхинỳ, геннитхèнта, у пиитхèнта, омоỳсијон то Патрѝ, диј'ỳ та пàнта егèнето та те ен то уранò ке та ен ти ги, тон диј'имàс тус антхрòпус, ке дијà тин иметèран сотирѝјан, кателтхòнта, ке саркотхèнта, ке енантхропѝсанта, патхòнта, ке анастàнта ти трѝти имèра, анелтхòнта ис тус уранỳс, ерхòменон крѝне зòнтас ке некрỳс; ке ис то Àгијон Пнèвма.
Pronunția / Изговор
г = гх ; ге = ие ; ги = ии ; д = дх ; мп = мб ; нт = нд


Redarea în greaca modernă

Το Σύμβολο της Νίκαιας

Πιστεύουμε σε έναν Θεό, Πατέρα Παντοκράτορα, δημιουργό των πάντων, ορατών και αοράτων.
Πιστεύουμε σε έναν Κύριο Ιησού Χριστό, τον Υιό του Θεού, τον μονογενή, γεννημένο από τον Πατέρα, δηλαδή από την ουσία του Πατρός, Θεό από τον αληθινό Θεό, γεννημένο, όχι δημιουργημένο, ομοούσιο με τον Πατέρα, μέσω του οποίου έγιναν τα πάντα, αυτά που είναι στον ουρανό και αυτά επάνω στη γη, αυτόν που για εμάς τους ανθρώπους, και για τη σωτηρία μας, κατέβηκε και ενσαρκώθηκε και έγινε άνθρωπος, που υπέφερε, και αναστήθηκε την τρίτη ημέρα, και ανέβηκε στους ουρανούς, και θα έρθει να κρίνει τους ζωντανούς και τους νεκρούς.
Και στο Άγιο Πνεύμα.

Transliterarea din greaca modernă

To Sýmvolo tis Níkeas

Pistévoume se énan Theó, Patéra Pantkrátora, dimiourgó ton pánton, oratón ke aoráton.
Pistévoume se énan Kýrio Iisoú Khristó, ton Yió tou Theoú, ton monogení, genniméno apó ton Patéra, diladí apó tin ousía tou Patrós, Theo apó ton alithinó Theó, genniméno, ókhi dimiourgiméno, omooúsio me ton Patéra, méso tou opíou éginan ta pánta, aftá pou íne ston ouranó ke aftá epáno sti gi, aftón pou giá emás tous anthrópous, ke giá ti sotiría mas, katévike ke ensarkóthike ke égine ánthropos, pou ypéfere, ke anastíthike tin tríti iméra, ke anévike stous ouranoús, ke tha érthi na kríni tous zontanoús ke tous nekroús.
Ke sto Ágio Pnévma.

Transliterarea din greaca modernă
cu caractere chirilice

То Сѝмволо тис Нѝкеас

Пистèвуме се èнан Тхеò, Патèра Пантокрàтора, димијургò тон пàнтон, оратòн ке аорàтон. Пистèвуме се èнан Кѝријо Иисỳ Христò, тон Ијò ту Тхеỳ, тон моногенѝ, геннимèно апо тон Патèра, диладѝ апò тин усѝја ту Патрòс, Тхеò апò тон алитхино Тхеò, геннимèно, òхи димијургимèно, омоỳсијо ме тон Патèра, мèсо ту опѝју èгинан та пàнта, афтà пу ѝне стон уранò ке афтà епàно сти ги, афтòн пу гијà емàс тус антхрòпус, ке гијà ти сотирѝја мас, катèвике ке енсаркòтхике ке èгине àнтхропос, пу ипèфере, ке анастѝтхике тин трѝти имèра, ке анèвике стус уранỳс, ке тха èртхи на крѝни тус зонтанỳс ке тус некрỳс. Ке сто Àгијо Пнèвма.
Traducerea în engleză

We believe in one God, the Father almighty, maker of all things visible and invisible;
And in one Lord, Jesus Christ, the Son of God, begotten from the Father, only-begotten, that is, from the substance of the Father, God from God, light from light, true God from true God, begotten not made, of one substance with the Father, through Whom all things came into being, things in heaven and things on earth, Who because of us men and because of our salvation came down, and became incarnate and became man, and suffered, and rose again on the third day, and ascended to the heavens, and will come to judge the living and dead,
And in the Holy Spirit.

Traducerea în română

Credem întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute;
și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, Unul Născut, adică, din ființa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut (iar) nu făcut, de-o-ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut, cele din cer și cele de pe pământ, Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât și S-a întrupat, om făcându-Se, și a suferit și iarăși S-a ridicat a treia zi, S-a înălțat la Ceruri și iarăși va să vie să judece viii și morții;
și întru Duhul Sfânt.