joi, 15 ianuarie 2026

Valeriu Gafencu - Sfântul închisorilor comunismului ateist

 

Canonizarea este procedura prin care Biserica recunoaște sau afirmă sinodal/"oficial" sfințenia unui credincios trecut la cele vesnice, pentru virtuți precumpănitoare pe care le-a manifestat prin trăirea/practicarea credinței creștin-ortodoxe în timpul vieții pământești și care au avut un impact vizibil, deosebit asupra Bisericii în ansamblu, nu prin care-l "face" Sfânt. Există și vor exista mai mulți Sfinți decât cei canonizați sau care vor fi vreodata canonizați. Sfinți sunt toți credincioșii care și-au încheiat viețile în credință și sunt scriși în Cartea Vieții (sunt știuți de Dumnezeu).

"Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup. ... Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au ÎNCHEIAT VIAȚA şi urmaţi-le credinţa." (Evrei 13:3,7)

Așadar, degeaba se agită institutul cu gândire vechi-testamentară și portavocile sale neomarxist-progresiste în presă, care n-au experimentat pocăința adevărată. Acestea pot obține doar "victorii" aparente și trecătoare împortiva martirilor închisorilor comuniste, prin care s-a manifestat Slava lui Dumnezeu, dar nu le pot nega îndumnezeirea după har sau sfințenia și nu le pot opri cinstirea sau venerarea ce li se cuvine.

Potrivit mentalității lor, nici Apostolul Pavel n-ar merita să fie venerat ca Sfânt și icoana să-i fie zugrăvită pe pereții bisericilor, căci și el a fost odată "legionar", atunci când se numea Saul și prigonea creștini de neam evreu.

Valeriu Gafencu, supranumit "Sfântul închisorilor" de monahul Nicolae Steinhardt, evreu convertit la creștinismul ortodox, nici n-a abuzat sau ucis vreun om, evreu sau nu, și nici n-a dat vreun ordin în acest sens. Ca în cazul oricărui creștin, accentul cade pe modul cum și-a încheiat viața, nu pe ceea ce a făcut sau ar fi făcut undeva, cândva. Există atâtea exemple biblice sau din istoria Bisericii de păcătoși necredincioși care și-au schimbat viața prin credința în Iisus Hristos, chiar dacă n-au devenit perfecți în timpul vieții pământești.

Evident, este rău să prigonești pe oricine pe motiv de apartenență la un grup etnic sau religios, nu doar pe "unii" ...

> https://valeriugafencu.ro

> https://ro.orthodoxwiki.org/Valeriu_Gafencu

> https://paltin-petruvoda.ro/valeriu-gafencu-sfantul-inchisorilor-portret/

> https://radiorenasterea.ro/valeriu-gafencu-sfantul-inchisorilor/

> https://dn721900.ca.archive.org/0/items/gafencu-valeriu-sfantul-inchisorilor_202509/Gafencu%2C%20Valeriu%20-%20Sfantul%20Inchisorilor_text.pdf

> https://dn721304.ca.archive.org/0/items/LangaValeriuGafencuSfantulInchisorilor-OctavianAnastasescu/LangaValeriuGafencuSfantulInchisorilor-OctavianAnastasescu.pdf

> https://ia902803.us.archive.org/21/items/ValeriuGafencu-SfantulInchisorilor/ValeriuGafencu-SfantulInchisorilor1921-1952.pdf

> https://tineretulortodox.md/wp-content/uploads/2011/03/ValeriuGafencuCaleaSpreFericire.pdf

> https://www.youtube.com/watch?v=UJHqNjCMvOY

> https://www.marturisitorii.ro/2017/02/18/poeziile-sfantului-inchisorilor-valeriu-gafencu-pdf/

Totuși, deși nu le este interzis credincioșilor să cinstească sau să venereze în cultul privat, respectiv după părerea și presentimentul lor, ca pe un Sfânt un botezat sau un creștin ortodox despre care Biserica nu s-a pronunțat încă sinodal în acest sens - din sinoade nu fac parte mirenii și monahii care nu sunt clerici - cei care o fac, trebuie să aibă maximă prudență. Credincioșii care n-o fac, nu greșesc cu nimic, dar cei care o fac s-ar putea să greșească (neintenționat). În cultul public al Bisericii, creștinii ortodocși care n-au fost canonizați nu pot fi venerați ca Sfinți.

În măsura în care credincioșii sunt bine ancorați în Ortodoxie și sunt motivați de dragoste și adevăr, dacă vor să facă ceva în privința celor pe care-i consideră "Sfinți" ale căror vieți de credință au avut un impact considerabil asupra mărturiei Bisericii, dar n-au fost canonizați, este de preferat să se roage pentru ei (și) ca să fie cândva recunoscuți sinodal ca atare, în loc să se roge lor să mijlocească la Iisus Hristos, Dumnezeu, așa cum o fac către Sfinții canonizați.

sâmbătă, 3 ianuarie 2026

Despre Biserică și Scriptură / About the Church and Scripture

Iisus Hristos a înființat Biserica Sa cea Una, văzută - nu mai multe și nici "invizibilă", precum și Trupul Său unul a fost, nu mai multe și nici "invizibil" - Sfântă, Sobornicească (Catolică, Universală) și Apostolească, care este stâlpul și temelia Adevărului și practică dreapta slăvire ("orthos"+"doxa") a lui Dumnezeu. Desigur, la început nu toate învățăturile de credință erau afirmate explicit, precum astăzi, acest lucru întâmplându-se în timp, cu ajutorul Duhului Sfânt, prin hotărârile Sinoadelor Ecumenice, precum în cazul Sinodului Apostolic din Ierusalim, din jurul anului 50 d. Hr., descris în cartea Faptelor Apostolilor, Cap. 15. "Biserica Ortodoxă Catolică" este denumirea oficială, în actele sinodale, a Bisericii Ortodoxe, informal numită și "Răsăriteană", pentru că astăzi numărul credincioșilor ei este mai mare în Est. În primul mileniu creștin din Biserica Ortodoxă (Catolică) făcea parte și Biserica din vestul Europei, astăzi Romano-Catolică sau Papală Catolică. Biserica Ortodoxă (Catolică) nu s-a împărțit în mai multe "biserici" și nici nu "s-a despărțit" de vreo altă "biserică", deci a rămas aceeași, pentru că nici porțile iadului n-o vor birui, ci Biserica Romano-Catolică s-a despărțit de ea, ulterior de aceea despărțindu-se "bisericile" protestante. Biserica Ortodoxă (Catolică) este Biserica lui Iisus Hristos și a păstrat nealterate învățăturile și practicile de credință primite de la Apostolii Domnului, respectiv "credința dată sfinților odată pentru totdeauna", clerul ei aflându-se în succesiune apostolică, adică într-o linie neîntreruptă până la Apostoli, prin punerea mâinilor preoției sacramentale.

Sfânta Scriptură sau Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, însă aceasta face parte din Sfânta Tradiție a Bisericii și se interpretează conform Tradiției, cărțile aflate astăzi în canonul Noului Testament fiind scrise în primul secol creștin de membri ai Bisericii, dar canonul biblic însuși (lista cărților inspirate), care n-a picat din cer, a fost afirmat, respectiv recunoscut în mod universal de Biserică de abia la sfârșitul secolului 7 d. Hr., la Sinodul al șaselea Ecumenic, până atunci diverși teologi creștini folosind "canoane" diferite. Nu Biblia și cu atât mai puțin "doar Biblia" este "stâlpul și temelia Adevărului", ci Biserica, așa scire în ... Biblie.

♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱

Jesus Christ established His One, visible - not many and not "invisible," just as His Body was one, not many and not "invisible" - Holy, Catholic (Universal) and Apostolic Church, which is the pillar and foundation of Truth and practices the right worship ("orthos" + "doxa") of God. Of course, in the beginning, not all teachings of faith were explicitly stated, as they are today. This happened over time, with the help of the Holy Spirit, through the decisions of the Ecumenical Councils, as in the case of the Apostolic Council of Jerusalem, around 50 AD, described in the book of Acts, Chapter 15. "Orthodox Catholic Church" is the official name, in synodal documents, of the Orthodox Church, also informally called "Eastern," because today the number of its believers is greater in the East. In the first Christian millennium, the Church of Western Europe, today Roman Catholic or Papal Catholic, was also part of the Orthodox (Catholic) Church. The Orthodox (Catholic) Church did not divide into several "churches" nor did it "separate" from any other "church," so it remained the same, because even the gates of hell will not prevail against it, but the Roman Catholic Church separated from it, which subsequently the Protestant "churches" separated from. The Orthodox (Catholic) Church is the Church of Jesus Christ and has preserved unaltered the teachings and practices of faith received from the Apostles of the Lord, namely "the faith once delivered to the saints," its clergy being in apostolic succession, that is, in an unbroken line back to the Apostles, through the laying on of hands of the sacramental priesthood.

Holy Scripture or the Bible is the inspired Word of God, but it is part of the Holy Tradition of the Church and is interpreted according to Tradition, the books now in the New Testament canon having been written in the first Christian century by members of the Church, but the biblical canon itself (the list of inspired books), which did not fall from heaven, was affirmed and universally recognized by the Church only at the end of the 7th century AD, at the Sixth Ecumenical Council. Until then, various Christian theologians used different "canons." It is not the Bible, and even less so "only the Bible," that is the "pillar and foundation of Truth," but the Church, as it is written  in ... the Bible.

vineri, 28 noiembrie 2025

Cum arăta Mântuitorul Iisus în realitate? / What did Jesus, the Savior, really look like?


Nu avem nevoie de o "fotografie de carte de identitate" a Domnului Iisus Hristos, pentru că, cinstindu-I icoana, pe care stă scris "IC XC" ("IS HS") și "Ο ΩΝ" ("Cel ce este"/"Eu sunt"), nu ne închinăm chipului sau naturii (Sale) umane, ci Persoanei divine, Cea a Cuvântului și Fiului lui Dumnezeu, Care Și-a asumat natura umană, alături de cea divină, prin Întrupare. Persoana ("hypostasis", în greacă) nu se confundă cu natura ("ousia").

Prin urmare, acele "icoane" pe care le vedem în mediul romano-catolic, cu Domnul Iisus, cu inima pe piept, la vedere, înconjurată de coroana de spini, nu sunt și nu pot fi canonice, pentru că ar fi o formă de nestorianism să adorăm un organ ce ține de natura umană și nu Persoana reprezentată. Deși "inima" poate avea un înțeles metaforic, devoțiunile catolice fac referire explicită la organul fizic.

De asemenea, când cinstim incoanele Maicii Domnului sau ale celorlalți Sfinți, cinstim (venerăm) persoanele lor umane îndumnezeite prin harul Duhului Sfânt, nu natura lor umană.

Într-adevăr, ce chip mai frumos duhovnicește ar fi putut avea Mântuitorul Iisus, decât cel din icoana Deisis (vezi mai sus), din pridvorul bisericii Mănăstirii Iviron din Sf. Munte Athos?

Putem avea încredere deplină în Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe Catolice și cu privire la reprezentările iconografice canonice.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, păcătoșii!

♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱

We do not need an "ID photo" of the Lord Jesus Christ, because, by honoring His icon, on which is written "IC XC" ("IS HS") and "Ο ΩΝ" ("He who is"/" I am"), we are not worshipping His human face or nature, but the divine Person, the Word and Son of God, Who took on human nature, alongside His divine nature, through the Incarnation. The Person ("hypostasis", in Greek) is not to be confused with nature ("ousia").

Therefore, those "icons" that we, Orthodox Catholics, see in the Roman (Papal) Catholic environment, with the Lord Jesus, with His heart on His chest, visible, surrounded by a crown of thorns, are not and cannot be canonical, because it would be a form of Nestorianism to worship an organ that belongs to human nature and not the Person represented. Although the "heart" can have a metaphorical meaning, Roman Catholic devotions refer explicitly to the physical organ.

Likewise, when we honor the icons of the Mother of God or of the other Saints, we honor (venerate) their human persons deified by the grace of the Holy Spirit, not their human nature.

Indeed, what more beautiful spiritual face could the Savior Jesus have had than the one in the Deisis icon (see above), in the porch of the church of the Iviron Monastery on Holy Mount Athos?

We can have complete confidence in the Holy Tradition of the Orthodox Catholic Church, including with respect to the canonical iconographic representations.

Lord Jesus Christ, Son of God, have mercy on us sinners!

luni, 10 noiembrie 2025

Creștinul, antisemitismul, sionismul și "extremismul"

Nu poți fi antisemit dacă ești creștin, dar nu poți fii nici vreun soi de sionist și să susții orice acțiune a statului secular modern Israel, ca fiind, chipurile, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, sau să dai de înțeles că ar exista două (sau mai multe) căi de a se ajunge la mântuire, adică fie prin IISUS Hristos (Mesia) pentru "neamuri", fie prin Moise pentru evrei, care ar fi bine așa cum sunt și n-ar avea nevoie să vină la credința în IISUS. "Poporul ales" al lui Dumnezeu sunt astăzi creștinii, adică aceia care cred în Jertfa mântuitoare a lui IISUS și fac parte, împărtășindu-se cu același Sfinte Taine*, din Biserica Lui, din care pot face și fac parte și evrei, așa cum au făcut parte mai ales la început, și nu (doar) evreii, din cauza vreunei descendențe genetice din Iacov sau a ținerii Legii date prin Moise, respectiv considerarea doar a Torei drept "sfântă scriptură", în timp ce în Talmud ("sfânta tradiție" ebraică) se fac aluzii nu tocmai generoase cu privire la Născătoarea de Dumnezeu și la Fiul lui Dumnezeu și al ei.

Un site cu materiale/articole bune de citit pe aceasta temă
găsiți la următorul link - https://www.christianzionism.org/en/faq

De asemenea, așa cum, dacă, de exemplu, câțiva români ar ucide niște maghiari (să nu se intâmple!), din prea mult naționalism (ultranaționalism), uitând că sunt mai inainte de toate creștini, iar creștinului îi este interzis să ucidă (naționalismul echilibrat sau patriotismul păstrând această abordare), asta nu-i face pe toți românii iubitori de țară și de credință antimaghiari sau părtași la fărădelegea ucigașilor, tot așa, toți ceilalți, care au simpatizat cu sau au făcut parte dintr-o mișcare politică istorică, dar care n-au ucis și n-au abuzat pe nimeni, și nici n-au ordonat astfel de fapte, nu trebuie judecați la grămadă, sau operele artistice să le fie respinse, pentru faptele reprobabile ale altora, mai mulți sau mai puțini, câtă vreme "crezul" oficial la care au aderat nu îndemna în mod explicit la fapte sau atitudini de ură față de alții. Aproape orice "crez" sau atitudine poate degenera în extremism în cazul unora, printr-o înțelegere greșită, dar asta nu înseamnă că orice (același) "crez" sau orice (aceeași) atitudine este extremist(ă) din start în cazul tuturor.

- - - - - - - - - -

*Sfintele Taine (Botezul, Mirungerea, Euharistia/Împărtășania, Spovedania, Cununia, Maslul și Hirotonia/Preoția) nu sunt nici doar simboluri și nici lucrări magice (două înțelegeri extreme), ci realități harice, respectiv lucrări speciale ale Duhul Sfânt în Biserică, prin care Harul lui Dumnezeu se oferă celor care se împărtășesc cu ele, pentru a-i ajuta și întări în viața duhovnicească (și trupească), prin mijlocirea unui cleric (preot, episcop), adică a unui creștin care are preoția universală, precum toți creștinii, dar care este dăruit și cu preoția sacramentală, prin hirotonie (punerea mâinilor altor clerici, aflați în succesiune apostolică sau directă, prin primirea aceleiași Taine, cu Sfinții Apostoli ai Domnului Iisus Hristos). Deși sunt numite "Taine", pentru că prin ele se petrece o lucrare nevăzută a lui Dumnezeu, acestea, cu excepția Sfintei Spovedanii, nu sunt "intime" în manifestarea lor exterioară, ci fac parte din cultul public al Bisericii, săvârșindu-se în prezența membrilor bisericii locale, care participă la slujbe.

sâmbătă, 8 noiembrie 2025

Credința "din suflet" ...



Mai jos, las o listă de link-uri către mai multe articole bune de citit, cu dedicație pentru aceia care se consideră "buni la suflet", milostivi, și fac fapte bune, dar sunt seduși de un "creștinism" de tip autist, vecin cu ateismul, consumator de expresii care reflectă "jumătăți de adevăr", de tipul: "credința e în suflet", "nu ai nevoie de intermediari la Dumnezeu", "te poți ruga oriunde", "Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici" (teologie de taxi) și alte variante cu același substrat, adică niște ... minciuni promovate intens de "influensării" și portavocile uneori părut profetice ale agnosticismului și ateismului militant, anticlerical și anti-Biserică (le-a revelat lor Dumnezeul în care nu cred ce "preferă" El):

1) bunsimt.home.blog/2020/07/17/este-necesar-mersul-la-biserica/

2) bunsimt.home.blog/2019/08/04/se-poate-crede-in-dumnezeu-fara-biserica/

3) bunsimt.home.blog/2019/04/06/de-ce-cad-preotii/

4) bunsimt.home.blog/2020/05/22/ar-trebui-sa-ne-indeparteze-de-biserica-preotii-pacatosi/

5) bunsimt.home.blog/2019/08/29/aurul-preotilor-si-slavirea-lui/

6) bunsimt.home.blog/2021/10/10/e-mai-bine-fara-crestinism-cultural/

7) bunsimt.home.blog/2019/06/27/cand-se-construiesc-biserici/

8) doxologia.ro/teologie-de-taxi

9) turnulsfatului.ro/2016/04/10/dumnezeu-nu-prefera-lemnul-si-spatiile-mici-un-videoclip-33-de-nume-si-mii-de-reactii-57493

10) bunsimt.home.blog/2019/05/01/sa-fie-cu-adevarat-lumina/

11) bunsimt.home.blog/2021/10/14/mult-zgomot-pentru-nimic/

12) bunsimt.home.blog/2021/10/19/cand-vor-inceta-atacurile-impotriva-bisericii/

13) bunsimt.home.blog/2019/09/03/dragoste-si-toleranta-intre-bine-si-rau/

14) bunsimt.home.blog/2019/12/14/dragoste-si-toleranta-intre-bine-si-rau-ii/

15) bunsimt.home.blog/2020/10/29/intoleranta-si-confuzia-dintre-pacat-si-pacatos/

Mântuirea este prin harul lui Dumnezeu, credință adevărată și faptele bune ale credinței. Faptele credinței adevărate sunt necesare pentru mântuire și constau în mărturisirea credinței prin participarea la cultul public al Bisericii (Sfintele Slujbe) și faptele bune față de semeni. Moralitatea înaltă sau iubirea față de semeni, dacă nu au la bază credința adevărată, nu sunt mântuitoare.

Tuturor acelora care nu merg la Biserică, adică nu-I aduc slavă lui Dumnezeu în cultul public al Bisericii, sau nu mărturisesc învățăturile ei de credință, de dogmă și morală, și-i resping practicile, dar zic că "Îl am pe Dumnezeu" sau "Am credință în suflet", le propun următoarele: să și mănânce și să bea în suflet, să se căsătorească în suflet. Da, ar putea chiar și salariul să și-l primească în suflet ... "Credința" pe care o ai doar în suflet și se manifestă, eventual, prin fapte bune, așa cum și un ateu le poate face, e de fapt una după părerea ta, o lipsă de credință (adevărată)!

marți, 21 octombrie 2025

Despre data Sfintelor Paști și Lumina Sfântă din Biserica Mormântului Domnului de la Ierusalim / About the date of Holy Easter and the Holy Light in the Church of the Holy Sepulchre in Jerusalem

 


Biserica Ortodoxă (a Răsăritului) sau, mai precis numită, Biserica Ortodoxă Catolică (nu Papală Catolică, respectiv nu Romano- și Greco-Catolică) este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a Domnului Iisus Hristos pentru că învățătura și practica ei de credință sunt primite de la Domnul și Sfinții Săi Apostoli, prin Sfinții Părinți ai Bisericii, fiind păstrate cu sfințenie de către cler (episcopi și preoți), printr-un lanț neîntrerupt al succesiunii apostolice a preoției lor sacramentale, împreună cu toți credincioșii. Prin urmare, Biserica Ortodoxă are atât o succesiune apostolică a preoției sacramentale și universale, cât și a învățăturii și practicii de credință, definite îndeosebi de către cele 7 Sinoade Ecumenice - ro.orthodoxwiki.org/Sinoade_Ecumenice

Calendarul Bisericesc NU este dogmă de credință creștin-ortodoxă.

Între anii 1055 d. Hr. și 1582 d. Hr., inclusiv, deci pentru încă 528 de ani după Marea Schismă, până la introducerea calendarului gregorian în Europa de vest, Biserica Ortodoxă Catolică și Biserica Papală Catolică, ruptă din prima, au sărbătorit Sfintele Paști în fiecare an la aceeași dată, iar începând cu anul 1583 d. Hr. și până astăzi, deci în decurs de 443 de ani, le-au sărbătorit de 71 de ori la aceeași dată (în medie, o dată la fiecare șase ani). Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă n-a încetat să fie Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a Domnului Iisus Hristos și nici ortodocșii n-au devenit catolici. Principalele dogme crezute de Biserica (Papală) Catolică și care o separă de cea Ortodoxă, care le respinge, sunt: supremația și infailibilitatea Papei de la Roma, purcederea Duhului Sfânt "și de la Fiul" ("filioque" adăugat în Crez), purgatoriul (un loc / o stare provizoriu(-ie) a sufletelor celor adormiți, pe lângă Rai și iad, înaintea Judecății finale) și imaculata concepție (conceperea fără să moștenească păcatul strămoșesc) a Maicii Domnului. Pe lângă acestea există și alte dogme, canoane sau practici de credință care separă cele două Biserici, cum ar fi (la catolicii papali) celibatul preoților și împărtășirea credincioșilor doar cu Trupul Mântuitorului (ostia).

Miracolul anual al "coborârii din cer" a Sfintei Lumini în Ierusalim, în biserica Sfântului Mormânt, în Sâmbăta Mare de dinaintea sărbătorii Sfintelor Paști NU este dogmă de credință creștin-ortodoxă și nici o Taină a Bisericii Ortodoxe.

„Sfințenia luminii din Sfântul Mormânt și semnele miraculoase care pot avea loc cu și prin ea nu sunt în niciun fel incompatibile cu afirmația originii complet naturale (și nu extraordinare) a substanței focului. La fel cum originea naturală a apei nu contrazice recunoașterea ei ca fiind sfântă, vindecătoare și miraculoasă atunci când este sfințită prin chemarea Duhului Sfânt. Iar originea naturală a pâinii și a vinului nu neagă adevărul Euharistiei, atunci când substanțele naturale aduse la altar devin Trupul și Sângele lui Hristos prin acțiunea Duhului Sfânt.” (Mitropolitul Yevstratiy (Zorya) de Bila Tserkva, purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe din Ucraina)

Orice miracol care nu este menționat în Sfânta Scriptură, sau nu se regăsește în canoanele Bisericii Ortodoxe și nu este comemorat în calendarul său, poate să nu fie crezut de toți credincioșii creștini, dar poate fi crezut de cei cărora li se întâmplă sau care îl percep astfel. Miracolele post-biblice există și pot întări credința, atât a celor care le experimentează, cât și a celor cărora li se mărturisește despre acestea, dar nu pot fi și nu sunt fundamentul ei.

Portivit credinței ortodoxe, lumina luată de către preot din candela de pe Sfânta Masă, care simbolizează Altarul de Jertfă și Mormântul Mântuitorului, din oricare biserică ortodoxă canonică din lume și dată credincioșilor, care-și aprind lumânările în noaptea de Înviere, este chiar lumina de la Mormântul Învierii Domnului Iisus, deci lumina nu trebuie să fie neapărat adusă de la Ierusalim - ioanflorin.wordpress.com/2018/04/05/o-inovatie-periculoasa-in-biserica-ortodoxa-romana

♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱ ♱

The (Eastern) Orthodox Church or, more precisely called, the Orthodox Catholic Church (not Papal Catholic, i.e. not Roman and Greek Catholic) is the One, Holy, Catholic and Apostolic Church of the Lord Jesus Christ because her teaching and practice of the faith are received from the Lord and His Holy Apostles, through the Church Fathers, and are kept holy by the clergy (bishops and priests), through an unbroken chain of apostolic succession of their sacramental priesthood, together with all the faithful. Therefore, the Orthodox Church has both an apostolic succession of sacramental and universal priesthood but also of the teaching and practice of the faith, as defined in particular by the 7 Ecumenical Councils - orthodoxwiki.org/Ecumenical_Councils

The Church Calendar is NOT dogma of the Christian Orthodox faith.

Between 1055 AD and 1582 AD, inclusive, i.e. for another 528 years after the Great Schism, until the introduction of the Gregorian calendar in Western Europe, the Orthodox Catholic Church and the Papal Catholic Church, which had broken away from the former, celebrated Holy Easter on the same date every year, and from 1583 AD to the present day, i.e. for 443 years, they have celebrated it 71 times on the same date (on average, once every six years). However, the Orthodox Church has not ceased to be the One, Holy, Catholic, and Apostolic Church of Jesus Christ, nor have the Orthodox become Catholics. The main dogmas believed by the Catholic (Papal) Church, which separate it from the Orthodox Church, which rejects them, are: the supremacy and infallibility of the Pope of Rome, the procession of the Holy Spirit "and from the Son" ("filioque" added to the Creed), purgatory (a temporary place/state of the souls of the departed, between Heaven and Hell, before the Final Judgment) and the immaculate conception (conception without inheriting original sin) of the Mother of God. In addition to these, there are other dogmas, canons, or practices of faith that separate the two Churches, such as (among papal Catholics) the celibacy of priests and the communion of believers only with the Body of the Savior (the host) - saintjohnchurch.org/differences-between-orthodox-and-catholic

The annual miracle of the ‘descent from heaven’ of the Holy Light in Jerusalem, in the Church of the Holy Sepulchre, on Holy Saturday before the feast of Easter is NOT a dogma of the Orthodox Christian faith or a Sacrament of the Orthodox Church.

"The sanctity of the light from the Holy Sepulcher and the signs of miracles that can occur with and through it are in no way inconsistent with the assertion of the completely natural (and not extraordinary) origin of the substance of fire. Just as the natural origin of water does not contradict the recognition of it as holy, healing, and miraculous when it is sanctified by the calling of the Holy Spirit. And the natural origin of bread and wine does not deny the truth of the Eucharist, when the natural substances brought to the altar become the Body and Blood of Christ by the action of the Holy Spirit." (Metropolitan Yevstratiy (Zorya) of Bila Tserkva, spokesman for the Orthodox Church of Ukraine) - unn.ua/en/news/holy-fire-miracle-or-hoax-and-where-to-watch-the-broadcast-of-the-descent-of-fire

Any miracle not mentioned in Holy Scripture, or not found in the canons of the Orthodox Church and is not commemorated in its calendar, may not be believed by all Christian believers, but it may be believed by those to whom it happens or who perceive it as such. Post-biblical miracles exist and can strengthen the faith, both of those who experience them and those who are witnessed to, but they cannot be and are not the foundation of it - johnsanidopoulos.com/2019/05/is-holy-light-of-jerusalem-miracle-metr.html & reddit.com/r/OrthodoxChristianity/comments/12925qw/comment/jemo3pz

According to Orthodox belief, the light taken by the priest from the candle on the Holy Table, which symbolizes the Altar of Sacrifice and the Savior's Tomb, in any canonical Orthodox church in the world and given to the faithful who light their candles on Resurrection night, is the very light from the Tomb of the Resurrection of the Lord Jesus, so the light does not necessarily have to be brought from Jerusalem.

duminică, 19 octombrie 2025

Despre intelectuali și relația lor cu credința Bisericii

1) Nu poate cineva să intre în Biserică numai pentru că a fost convins cu argumente raționale, pentru că i-a dovedit cineva ceva într-un anume fel. În Biserică intri pentru că ești copleșit de iubire sau pentru că simți că acolo există un drum care te va putea conduce la a cunoaște plinătatea depășirii de sine și dăruirii de sine din dragoste; să iubești și să fii iubit într-o plinătate de viață. Un filozof sau un artist se opune adeseori chiar și la a se îndrăgosti - iertați-mă că o spun; mă includ și pe mine aici. Ne place mai mult să fim admirați decât să ne îndrăgostim. (Christos Yannaras în interviul "Biserica și filosofii", Creștin Ortodox, 23 aprilie 2014)

2) Intelectualismul este o „religie” a celui ce se bizuie pe cunoașterea rațională și devine tot mai mândru de statutul și nivelul (treapta) lui. Cu cât intelectualul este mai performant și mai sigur pe cunoașterea și achizițiile lui intelectuale, cu atât îl paște un risc mai mare de a se îndepărta de „cele smerite”. Cu cât intelectualul își pleacă mai mult genunchiul sub epitrahilul unui mare duhovnic, chiar fără școală fiind, pentru a zdrobi capul șarpelui prin taina spovedaniei, cu atât îi cresc șansele de a „cunoaște cu inima” mai mult decât cu rațiunea. (Prof. dr. Pavel Chirilă în ”Intelectuali îmbisericiți”, Timp Online, 27 iunie 2017)

3) Intelectualii Bisericii îi iubesc pe Sfinți, cinstesc pe ierarhi și primesc pe preoți ca pe cei pe care Hristos i-a pus economi ai tainelor mântuitoare; Intelectualii Bisericii cercetează tainele dumnezeiești în post și rugăciune, nu sunt asemenea "ritorilor celor mult grăitori", încrezători în nălucirile minții lor deșarte de care se îngrețoșează Biserica în cântările Sale. Intelectualii Bisericii nu schimbă Legea, ci o plinesc, nu schimbă rânduiala Sfinților, ci mai degrabă o fac cunoscută ... (Pr. Savatie Baștovoi despre intelectualii Bisericii, postare pe Facebook din 27 aprilie 2023)

4) Drumul intelectualului către Dumnezeu e, după mine, mai dificil decât al altor persoane. Testul smereniei şi al lepădării de sine este cu atât mai greu de trecut, cu cât cel în cauză este mai erudit. Tind să cred că este mai uşor unui miliardar să împartă averile sale celor săraci, decât unui intelectual cu veleităţi de savant să-şi răstignească mintea şi să accepte că nu ştie nimic, atâta vreme cât nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Iar pe Dumnezeu nu-L poţi aborda pe cale raţională. El nu poate fi vreodată obiect al cunoaşterii noastre, ci doar Subiect într-o relaţie de iubire. (Pr. Constantin Sturzu în ”Intelectualii în Biserică (II)”, Ziarul de Iași, 26 mai 2023)