Domnul Iisus Hristos (conceput fără prihană):
- a avut o natură umană (1) prelapsariană, dar a avut un corp uman real, ca toți oamenii (înainte de a Se întrupa, Domnul a ales prin propria voință ca trupul Său să fie stricăcios);
- nu a moștenit urmările păcatului originar/strămoșesc, deci nu era necesar să moară, dar a ales să moară (nu a avut o natură păcătoasă);
- a fost ispitit doar din exterior, dar nu ar fi putut păcătui, deci n-a avut nici măcar un gând rău și a învins orice ispită prin puterea Sa dumnezeiască (nu a comis niciun păcat personal);
- a experimentat (2) patimile nevinovate prin propria voință și nu a fost necesar să respingă nicio patimă vinovată, pentru că acelea acționau doar din exterior asupra Sa.
Pururea Fecioara Maria, Preacurata Maică a Domnului:
- a avut o natură umană (3) postlapsariană și, desigur, a avut un corp uman real (supus în mod necesar stricăciunii, adică nu a ales această stare);
- a moștenit urmările păcatului strămoșesc (singurul păcat pe care l-a "avut", deși nu l-a comis ea, deci nu a fost vinovată pentru acel păcat, precum niciunul dintre ceilalți oameni, cu excepția lui Adam) / a fost necesar să moară (a avut o natură păcătoasă);
- a fost ispitită atât din exterior, cât și din interior, prin constrângere, și ar fi putut păcătui, dar nu a cedat niciunui gând rău și a învins toate ispitele prin credința ei desăvârșită în Dumnezeul treimic, Tatăl, Fiul Lui și al ei, și Duhul Sfânt, adică prin puterea Lor dumnezeiască (nu a comis niciun păcat personal);
- a experimentat patimile nevinovate în mod necesar, adică nu a ales acest lucru, dar și-a depărtat mintea într-o clipă de la orice patimă vinovată, prin credința ei desăvârșită în Dumnezeul treimic, Tatăl, Fiul Lui și al ei, și Duhul Sfânt, adică prin puterea Lor dumnezeiască.
Înțelesuri ale unor termeni:
(1/3) prelapsarian / postlapsarian = înainte (pre-) de Cădere (lapsum), respectiv înainte ca Adam să săvârșească păcatul strămoșesc / după (post-) Cădere;
(2) patimi nevinovate = patimi prin care oamenii n-ar putea alege să nu treacă, care au apărut după Cădere și nu sunt în ele însele păcătoase, dar pot duce la păcat, dacă nu sunt controlate cu o minte iluminată și o voință puternică (foame, sete, oboseală, somn, plâns, suferință, agonie, teamă, moarte etc.)
Din "Viața Fecioarei", de Maxim Mărturisitorul (prima jumătate a secolului al VII-lea d. Hr.):
Par. 23: Căci ea [Maria] era complet nefamiliarizată nu numai cu responsabilitățile căsătoriei, ci și cu dorința poftei, deoarece fusese formată de la început în deplină sfințenie și puritate a sufletului și a trupului. Și niciun fel de dorință de patimă nu intrase în inima și mintea ei, astfel că, în această privință, ea era mai mare și mai înălțată decât întregul neam omenesc (din care face parte, explicație adăugată).
Par. 53: Astfel, Simeon mai spune despre Sfânta Fecioară Maria: "Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." Prin aceasta, el indică faptul că, după durerea și îndoiala care s-au abătut asupra ucenicilor la Răstignirea Domnului și care au lovit inima preacuratei Maria ca un fulger, imediat, într-o clipă, vindecarea și mângâierea au fost aduse de Domnul, care le-a întărit inimile prin credința ei, astfel încât tăria ei s-a arătat evidentă.
- a avut o natură umană (1) prelapsariană, dar a avut un corp uman real, ca toți oamenii (înainte de a Se întrupa, Domnul a ales prin propria voință ca trupul Său să fie stricăcios);
- nu a moștenit urmările păcatului originar/strămoșesc, deci nu era necesar să moară, dar a ales să moară (nu a avut o natură păcătoasă);
- a fost ispitit doar din exterior, dar nu ar fi putut păcătui, deci n-a avut nici măcar un gând rău și a învins orice ispită prin puterea Sa dumnezeiască (nu a comis niciun păcat personal);
- a experimentat (2) patimile nevinovate prin propria voință și nu a fost necesar să respingă nicio patimă vinovată, pentru că acelea acționau doar din exterior asupra Sa.
Pururea Fecioara Maria, Preacurata Maică a Domnului:
- a avut o natură umană (3) postlapsariană și, desigur, a avut un corp uman real (supus în mod necesar stricăciunii, adică nu a ales această stare);
- a moștenit urmările păcatului strămoșesc (singurul păcat pe care l-a "avut", deși nu l-a comis ea, deci nu a fost vinovată pentru acel păcat, precum niciunul dintre ceilalți oameni, cu excepția lui Adam) / a fost necesar să moară (a avut o natură păcătoasă);
- a fost ispitită atât din exterior, cât și din interior, prin constrângere, și ar fi putut păcătui, dar nu a cedat niciunui gând rău și a învins toate ispitele prin credința ei desăvârșită în Dumnezeul treimic, Tatăl, Fiul Lui și al ei, și Duhul Sfânt, adică prin puterea Lor dumnezeiască (nu a comis niciun păcat personal);
- a experimentat patimile nevinovate în mod necesar, adică nu a ales acest lucru, dar și-a depărtat mintea într-o clipă de la orice patimă vinovată, prin credința ei desăvârșită în Dumnezeul treimic, Tatăl, Fiul Lui și al ei, și Duhul Sfânt, adică prin puterea Lor dumnezeiască.
Înțelesuri ale unor termeni:
(1/3) prelapsarian / postlapsarian = înainte (pre-) de Cădere (lapsum), respectiv înainte ca Adam să săvârșească păcatul strămoșesc / după (post-) Cădere;
(2) patimi nevinovate = patimi prin care oamenii n-ar putea alege să nu treacă, care au apărut după Cădere și nu sunt în ele însele păcătoase, dar pot duce la păcat, dacă nu sunt controlate cu o minte iluminată și o voință puternică (foame, sete, oboseală, somn, plâns, suferință, agonie, teamă, moarte etc.)
Din "Viața Fecioarei", de Maxim Mărturisitorul (prima jumătate a secolului al VII-lea d. Hr.):
Par. 23: Căci ea [Maria] era complet nefamiliarizată nu numai cu responsabilitățile căsătoriei, ci și cu dorința poftei, deoarece fusese formată de la început în deplină sfințenie și puritate a sufletului și a trupului. Și niciun fel de dorință de patimă nu intrase în inima și mintea ei, astfel că, în această privință, ea era mai mare și mai înălțată decât întregul neam omenesc (din care face parte, explicație adăugată).
Par. 53: Astfel, Simeon mai spune despre Sfânta Fecioară Maria: "Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." Prin aceasta, el indică faptul că, după durerea și îndoiala care s-au abătut asupra ucenicilor la Răstignirea Domnului și care au lovit inima preacuratei Maria ca un fulger, imediat, într-o clipă, vindecarea și mângâierea au fost aduse de Domnul, care le-a întărit inimile prin credința ei, astfel încât tăria ei s-a arătat evidentă.
Articole bune de citit (în engleză):
* * * * * * *
Jesus Christ (immaculately conceived):
- had a (1) prelapsarian human nature, but had a real human body, like all humans (before becoming incarnate, the Lord chose of His own will that His body be corruptible);
- did not inherit the consequences of original/ancestral sin, so He did not need to die, but chose to die (He did not have a sin nature);
- He was tempted only from the outside, but He could not have sinned, so He did not even have an evil thought and overcame every temptation by His divine power (He did not commit any personal sin);
- He experienced (2) innocent passions of His own free will and did not need to reject any guilty passions, because they only acted on Him from the outside.
The Ever-Virgin Mary, the Most Pure Mother of God:
- had a (3) postlapsarian human nature and, of course, had a real human body (necessarily subject to decay, that is, she did not choose this state);
- she inherited the consequences of ancestral sin (the only sin she "had," although she did not commit it, so she was not guilty of that sin, like all other humans except Adam) / she had to die (she had a sin nature);
- she was tempted both externally (from the outside) and internally (from within), through coercion, and could have sinned, but she did not give in to any evil thoughts and overcame all temptations through her perfect faith in the Triune God, the Father, His Son and hers, and the Holy Spirit, that is, through Their divine power (she did not commit any personal sin);
- she experienced innocent passions out of necessity, that is, she did not choose this, but she turned her mind away from any guilty passion in an instant, through her perfect faith in the Triune God, the Father, His Son and hers, and the Holy Spirit, that is, through Their divine power.
Meanings of some terms:
(1/3) prelapsarian / postlapsarian = before (pre-) the Fall (lapsum), respectively before Adam committed the ancestral sin / after (post-) the Fall;
(2) innocent passions = passions that humans cannot choose not to experience, which appeared after the Fall and are not sinful in themselves, but can lead to sin if not controlled with an enlightened mind and a strong will (hunger, thirst, fatigue, sleep, crying, suffering, agony, fear, death, etc.)
From "The Life of the Virgin", by Maximus the Confessor (first half of the 7th century AD):
Par. 23: For she [Mary] was completely unfamiliar not only with the affairs of marriage but also with the desire of lust, as she was trained from the beginning in complete holiness and purity of soul and body. And no desire of passion at all had come into her heart and mind, and in this regard, she was greater and more exalted than all human nature (she belonged to, added explanation).
Par. 53: Thus Simeon also says about the Holy Virgin Mary, "And a sword will pierce your own soul, to the end that thoughts from many hearts may be revealed." By this, he indicates that after the grief and doubt that came upon the disciples at the Crucifixion of the Lord and struck the heart of the immaculate Mary like lightning, immediately, in an instant, healing and consolation were introduced by the Lord, who strengthened their hearts by her faith, so that her fortitude was made manifest.
- had a (1) prelapsarian human nature, but had a real human body, like all humans (before becoming incarnate, the Lord chose of His own will that His body be corruptible);
- did not inherit the consequences of original/ancestral sin, so He did not need to die, but chose to die (He did not have a sin nature);
- He was tempted only from the outside, but He could not have sinned, so He did not even have an evil thought and overcame every temptation by His divine power (He did not commit any personal sin);
- He experienced (2) innocent passions of His own free will and did not need to reject any guilty passions, because they only acted on Him from the outside.
The Ever-Virgin Mary, the Most Pure Mother of God:
- had a (3) postlapsarian human nature and, of course, had a real human body (necessarily subject to decay, that is, she did not choose this state);
- she inherited the consequences of ancestral sin (the only sin she "had," although she did not commit it, so she was not guilty of that sin, like all other humans except Adam) / she had to die (she had a sin nature);
- she was tempted both externally (from the outside) and internally (from within), through coercion, and could have sinned, but she did not give in to any evil thoughts and overcame all temptations through her perfect faith in the Triune God, the Father, His Son and hers, and the Holy Spirit, that is, through Their divine power (she did not commit any personal sin);
- she experienced innocent passions out of necessity, that is, she did not choose this, but she turned her mind away from any guilty passion in an instant, through her perfect faith in the Triune God, the Father, His Son and hers, and the Holy Spirit, that is, through Their divine power.
Meanings of some terms:
(1/3) prelapsarian / postlapsarian = before (pre-) the Fall (lapsum), respectively before Adam committed the ancestral sin / after (post-) the Fall;
(2) innocent passions = passions that humans cannot choose not to experience, which appeared after the Fall and are not sinful in themselves, but can lead to sin if not controlled with an enlightened mind and a strong will (hunger, thirst, fatigue, sleep, crying, suffering, agony, fear, death, etc.)
From "The Life of the Virgin", by Maximus the Confessor (first half of the 7th century AD):
Par. 23: For she [Mary] was completely unfamiliar not only with the affairs of marriage but also with the desire of lust, as she was trained from the beginning in complete holiness and purity of soul and body. And no desire of passion at all had come into her heart and mind, and in this regard, she was greater and more exalted than all human nature (she belonged to, added explanation).
Par. 53: Thus Simeon also says about the Holy Virgin Mary, "And a sword will pierce your own soul, to the end that thoughts from many hearts may be revealed." By this, he indicates that after the grief and doubt that came upon the disciples at the Crucifixion of the Lord and struck the heart of the immaculate Mary like lightning, immediately, in an instant, healing and consolation were introduced by the Lord, who strengthened their hearts by her faith, so that her fortitude was made manifest.
